Elegie. La moartea culorilor
De acolo de unde veneau numai vești bune, acum aflu că pictorul Emil Ciocoiu a plecat din această lume. Îl uimeam, uneori, cu încântatele mele vorbe despre pictura lui înălțătoare dar acum l-aș dezamăgi. Dintr-un motiv simplu, nu îmi găsesc cuvintele, nici gândurile, niciun sprijin, nici măcar o vorbă. Dacă nu mai sunt culorile lui Emil Ciocoiu, atunci, eu despre ce să vorbesc?! Nu mă ajută nici multele amintiri, nici minunatele clipe împărtășite pe simeze, nici planurile care au prins viață, nici privilegiata descoperire a artei sale și nici încântarea omului cât un Univers care a fost, nimic, toate m-au împins în față și, uimite și ele, m-au lăsat pe mine, să le reprezint, să fac ceva. Și nu pot decât să stau împietrit, cu ochii largi, privind, înlăcrimat, spre astre, spre galaxii, spre universuri infinite. Le știu bine, ni le-a descris pictorul Emil Ciocoiu în arta sa, și el, acum, acolo, s-a înălțat. În arta sa. Cât despre legendă, asta depinde de noi…
Cel mai mare critic de artă din Univers
Related Posts
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
Breasla artiştilor la Hotel Sighişoara →
Pavel Obreja, sculptură, Hanna Kozetletska, pictură. La București →
