Infoagenda b

Published on June 15th, 2015 | by Marius

0

Pictorul Silviu Parascan expune la Galeriile de Artă “Theodor Pallady” din Iași

11421673_464677887031141_924468283_n

PICTURĂ / DESEN

de

SILVIU PARASCAN

 20 – 30 iunie 2015

Galeriile de Artă “Theodor Pallady”, Iași

Vernisaj: luni, 22 iunie 2015, ora 18.00

Vor lua cuvântul prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de artă, şi prof. univ. dr. Constantin Tofan.

b

Silviu Andrei Parascan s-a născut la 23 septembrie 1989 în Iaşi și a absolvit cunoscutul Liceu de Artă “Octav Bancilă” Iași (secția Grafică de șevalet, prof. Vincențiu Vânău).  Este licenţiat al Universității de Arte “George Enescu” Iași, în domeniul Istoria şi teoria artei (2012). În prezent este doctorand în Istoria artei medievale la Universitatea din București,  .

Creaţiile artistului au putut fi admirate în cadrul unor expoziţii personale găzduite de Complexul Muzeal Național Moldova Iași (2010), Muzeul Unirii, Iaşi (2003), Galeriile Bibliotecii Județene “Gheorghe Asachi”, Iaşi Galeriile de artă “Casa Cărții”, Iaşi (2002).

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România începând cu 2014, Silviu Parascan a fost invitat să expună şi în cadrul unor proiecte expoziţionale colective dintre care le amintim pe cele organizate laSalonul Internațional TEMEIURI – Palatul Parlamentului, București, Salonul Mic București – Galeriile Căminul Artei, București, Fo(u)r Elements (Proiect NAG 2015) – Galeriile ArtA, Palatul Știrbei, București, Festivalul A R T E – Galeriile de artă Cupola, Iași, Atelier35/UAP Iași, Galeriile Pallady-Tonitza (2015), SALONUL NAȚIONAL DE TOAMNĂ, Palatul Parlamentului, București, Galeria Mignon, București, Salonul anual UAP, ARTIS, Iași, Bienala de artă DANUBIANA Ruse-Silistra, Bulgaria, Galeria EliteProfArt, București (2014) etc.

Printre premiile și distincțiile tânărului artist ieşean se numără și Diploma de excelență pentru participare la expoziția de artă contemporană românească, organizată de către Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” la Centrul Cultural Român din Zajecar, Serbia (2013).

Expoziţia este deschisă în perioada 20 – 30 iunie a.c. şi poate fi vizitată de luni până vineri, în intervalul orar 10 – 18 și sâmbătă între 10-14.

10721035_464679213697675_1644966592_n 11349001_464679207031009_1933292023_n10806906_464679217031008_1000644108_n 11426462_464679223697674_1499285014_n

Petru BEJAN

Silviu Parascan: un retro-modernist

            După aproape un secol de agitație modernistă, după temperarea simțitoare a entuziasmului avangardist și a voluptăților transgresive, poate fi se constatată o evidentă recalibrare a vocabularului plastic în sensul apelului tot mai insistent, detașat de presiunea modelor curente, la picturalitatea de factură tradițională. Discreditat la începutul secolului trecut pentru excesiva și prelunga sa „încremenire în proiect”, figurativul este pe cale a fi resuscitat astăzi, chiar în condițiile unei crize a legitimității estetice. Nici pasiunile abstracționiste, nici subtilitățile conceptualiste sau minimaliste, nici fervoarea parti-pris-urilor ideologice nu au reușit să-l surclaseze definitiv. Este resimțită, în fapt, nevoia revenirii la emoție, la obișnuitele juisări calofile în care sunt privilegiate sugestia, dispoziția favorabilă și expresivitatea. În locul clamărilor zgomotoase ale originalității cu orice preț, se propune – sfidând oarecum „spiritul vremii”- o triplă reconsiderare: a formei, a meșteșugului artistic, a ideii de operă. „Autorul” însuși pare să fi renăscut, contrar mulțimii de necrologuri postmoderne care păreau să-l fi îngropat irevocabil.

            Tocmai în acest mediu îl găsim pe Silviu Parascan. Ce se știe despre artistul ieșean, plecat să-și șlefuiască abilitățile plastice în școlile de artă ale Bucureștiului? Înainte de toate, că simpatizează cu nostalgicii șevaletului, ai picturii senzualiste, de atmosferă, făcute să placă ori să delecteze. Deși foarte tânăr, și aflat în căutarea unui stil „al său”, „calcă” apăsat a Maestru. Se eschivează cu premeditare modernismului prospectiv, centrat pe un vector al viitorului, așezându-se voit împotriva „tendințelor” care l-ar ridica rapid pe mult-râvnitul val al notorietății. Este, mai curând, un retro-modernist, un creator în ordinea clasicului – recuperat, actualizat și resemnificat în acord cu sensibilitățile publicului de azi. Atât în temele favorite (portretul, peisajul, variațiunile florale, naturile statice), dar și în tehnicile exersate (desenul, grafica, pastelul, intervențiile în acrilic sau acuarelă), artistul se distinge – între altele – printr-un simț profund al culorii, prin suplețea și rafinamentul detaliului, prin maturitatea rezolvărilor tehnice.

            Răsfățat de muze cu un talent incontestabil, Silviu Parascan se îndreaptă hotărât spre vămile consacrării. Replierea spre aliniamentul maeștrilor preferați nu este conjuncturală, nici semnul vreunei opțiuni anacronice. În prețuirea tradiției putem „citi” dorința propriei familiarizări cu „sursele”, cu modelele de urmat, dar și cu fundamentele artei veritabile. Aparentul „pas înapoi” pregătește, cu siguranță, elanul decisiv spre binemeritata validare artistică. De ce nu, chiar în expoziția de față?

11350245_464679203697676_1944919252_n 11355582_464679220364341_792695022_n

Concept

Silviu PARASCAN

Dincolo de subiectul propriu-zis, expresivitatea ansamblului, văzut ca un întreg, transpare și din elementele ambientale auxiliare, între care obișniuesc să plasez subiectele, așa cum se întâmplă în cazul unor lucrări unde un spațiu nocturn sau un perete de scândură – spre exemplu – preiau esențe estetice pe care le închid într-un circuit expresiv definit.

Conceptul multora dintre lucrări aduc în prim plan modul prin care ne-am putea defini sau chiar redescoperi pe noi înșine prin intermediul elementelor înconjurătoare, ca și când acestea ar corespunde cumva structurii noastre lăuntrice, ca privitori, lansându-ne totodată invitația deschisă către o posibilă reîntâlnire în interiorul virtual, de fiecare dată distinct al imaginii.

Tehnica pe care o abordez cu precădere este cea clasică, tributară picturii de șevalet sau al desenului de aceeași relativă dimensiune pe care grafica de șevalet o presupune, utilizând ca suport pânza, cartonul sau hârtia, căci pe acest teritoriu tehnic mă simt deocamdată cel mai eficient definit; de aceea cred că alternanța uleiului cu pastelul, de pildă, pot releva mai corect sensibilitățile specific tematicilor mele.

În pictură abordez cu mare larghețe genurile figurative, cum ar fi peisajul, natura statică, portretul sau compoziția, cu toate că cel mai apropiat mă simt de peisaj. Fac și pictură și grafică deopotrivă, figurativă, de atmosferă, pentru că de fapt caut să prezint publicului nu atât lucrurile imediate care ne înconjoară, ci de fapt o anume esență ascunsă a lor. Există un soi de spirit în fiecare lucru de pictat, pe care dacă reușești ca artist să-l surprinzi în artă, va stabili un dialog viguros între operă și privitor, astfel încât poate chema continuu înspre ansamblul intim al reprezentării. Este și ceea ce caut: să fac publicul să înțeleagă mai bine că ceea ce se vede vine de fiecare dată cu o încărcătură de valențe noi, niciodată repetabile.

 a

 

 

Tags: , , , ,


About the Author



Back to Top ↑