Ultima carte a lui Mircea Deac
Tartar, infernalul
Marius Tița
La o primă vedere, am fi tentați să spunem că Mircea Deac a scris mult. Eu nu aș susține asta pornind de la numărul volumelor sau al literelor ce i-au fost tipărite. Și nici de la numărul subiectelor sau al stilurilor abordate. De fapt, nici nu cred că a scris mult, și nici puțin și poate nici moderat. A scris mereu ca o formă normală de comunicare, de transmitere a unor gânduri, a unor informații. A scris cu efort, temeinic, cărturărește. Gândurile și observațiile sale scot din uitare oameni și opere, momente și curente, sau aduc în atenție o bogăție aparte și originală de gândire și analiză, de talent literar, cultură amplă și speculație intelectuală. A scris până în ultima clipă a vieții cu aceleași entuziasm și determinare ca în fiecare clipă a vieții.
Lista cărților scrise și publicate de Mircea Deac este remarcabilă. Una este încă în manuscris în ciuda ocaziilor de a merge la tipar. Este un roman despre Siria și regina Zenobia de la Palmira, cea adusă în Europa pentru a trăi o viață de sclavă. E scris cu ani buni în urmă dar spune lucruri eterne. Așa cum le găsim și în ultima sa carte, un roman greu cu un titlu apăsător – “Tatar, ultimul zeu“. Nu este o autobiografie mascată sau manifestă ci, ca în multe dintre volumele sale de literatură, un roman cu multe observații și experiențe personale, inclusiv autobiografice. Ultimele pagini ale romanului se petrec în luna septembrie, a noua a anului, atunci când, în ziua a noua a lunii, s-a născut. În 2015, pentru prima dată, de ziua sa nu este sărbătorit ci comemorat. Ultima sa aniversare, în 2014, a însemnat și ultimul discurs, strălucitor, ca întotdeauna, la un vernisaj. Mircea Deac s-a sărbătorit pe simeze și a murit la masa de scris. Când știa toate acestea, a scris în cartea sa testament
“Sorin și-a luat rămas bun și a plecat nelămurit, încurcat în gândurile lui, mai puțin știutor de ceea ce ar fi putut fi sufletul. Termin existența neștiutor, medita el. “
Mircea Deac, portret de Mihai Coțovanu
Lansarea volumului Camil Ressu, de Mircea Deac
15 aprilie 2011
Mircea Deac, Marius Tița
Nouă a noua 2014, ultimul vernisaj
Marius Tița, Mircea Deac, Livia Deac, Cristina Tița, Mihail Gavril, pictorul expozant
În loc de La revedere!
Related Posts
Pavel Obreja, sculptură, Hanna Kozetletska, pictură. La București →
Sentimente marine, cu pictorul Marin Răducu →
O revelație, pictura Anei Iulia Miheșan →
