Atelierul cartopictoriței Vali Irina Ciobanu
Marius Tiţa
Hărţile sunt mai mult decât o încifrare schematică a unei realităţi de-a dreptul geografice. Pornind de la imaginaţia şi capacitatea oamenilor de a anticipa, de a presupune şi a visa, hărţile sunt, de fapt, adevărate cărţi de călătorie şi reportaj. De la prima înfloritură caligrafică, la gravuri sau fotografiile care se fac necesare undeva pe margine sau de-a dreptul în vâltoarea, cam uniformă, a oceanelor, a australiilor şi a siberiilor, hărţile au devenit din ce în ce mai generoase în imagini, de-a dreptul. De veţi simţi că vă atarge frumuseţea unei hărţi, să ştiţi că nu e lucru greşit, ba chiar este foarte normal şi nu vă reţineţi. De altfel, e uşor acum să aflăm că estetica hărţii este recunoscută şi apreciată în întreaga lume, fiind un domeniu cu vedete şi cote. Vali Irina Ciobanu duce mai departe această preocupare şi descoperire, ea face şi reface, prin harul picturii, aceste imagini care vin din limbajul cartografic sau din căutatele imagini ce se alătură spaţiului de rigoare ştiinţifică. Creaţiile sale îmbină estetica aparte a cartografiei cu valorile pure ale picturii de şevalet sau chiar de rezonanţă monumentală. Harta se pune pe perete, pe masă stă doar în filmele cu piraţi şi cu Napoleon, şi de acolo ai impresia că deapănă o destăinuire de frescă bisericească. Mai vine şi caligrafia, ca trasată pe linii crestate în tencuiala udă, să pună accentele pe această impresie, pe acest sentiment. Cartopictoriţa porneşte de la teme concrete precum călătoriile, automobilul, cafeaua sau Delta Dunării şi construieşte spaţii ample de intensă reprezentare artistică. Este un mai vechi interes al artistei, în a vedea lumea astfel, doar că acum se află în plin curaj de a merge pe această cale şi de a ne aduce pe simeze viziunile sale de atelier legănat de călătoriile imaginaţiei.
Vizitatorii atelierului – Mihnea, Cristina și Marius Tița
Lucrătorii atelierului
Related Posts
Pictura lui Ned →
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
