Eveniment
Published on septembrie 28th, 2017 | by Marius
0Ana Rus, Luminița Gliga, Liviu Cihodaru – dialogul generațiilor de artiști
DIALOG ÎNTRE 3 GENERAȚII
Ana RUS
Luminița GLIGA
Liviu CIHODARU
Galeria LUCEAFĂRUL
Centrul Cultural „Mihai Eminescu”
Primăria Sectorului 2, București
Vernisaj: luni, 16 octombrie 2017, ora 18.30.
Cântecul generaților de artiști
Marius Tița
O simeză care reuneşte trei artişti atât de diferiţi, fiecare cu o exprimare perfect originală, nu poate fi decât deplină şi înălţătoare.
Ana Rus s-a născut în Ardeal iar sculptura sa este apreciată la Cannes. Tocmai a rotunjit o vârstă pe care nu o credem ușor. A ales sculptura pe care a studiat-o acasă, la Cluj, apoi a pornit să descopere lumea în relieful materialului dur. Cu detalii fine construieşte lumi în globuri de bronz, sapă în marmură şi înalţă monumente. Evident, îi place să povestească, făcând artă din mărturii şi alegorii. Sub mâinile sale delicate se relevă credințe și speranțe, evocări generoase și mărturii dureroase, legende filosofice și epopei personale. Un filosof ne sugera că, sub mâinile unui artist, materia cântă! Evident, așa este. La Ana Rus, materia rostește adevăruri cu voce de profet.
Luminiţa Gliga, brașoveancă, este unul dintre cei mai buni artişti ai tinerelor generaţii, uimind cu un abstract de un estetic profund, propunându-ne din lipsa formei o discuţie completă despre culoare şi pictură. Nu încifrează realități și sentimente ci le povestește direct în curcubeul artei sale. De fapt, ne propune un tumult de tendințe spre rigoarea liniei și a conturului și exuberanță a speculației cromatice, cu accente de copil răsfățat, stropite peste sobra intenție. Limbajul expresiei sale este puternic și clar, se citește cu admirație și cu încântarea unei descoperiri luminoase. Este fantastic cât de bine se simte pictura ei, din când în când, pe simezele pe care le-a înnobilat, cu repetiție, în New York!
Liviu Cihodaru, altă generaţie şi alte vremuri, și-a făcut atelier în ceruri în 2013, la 80 de ani dar ne-a lăsat o operă puternică, construită din preaplin de ideal şi strădanie. În zilele sale, care sigur aveau mai mult de 24 de ore, a făcut totul cu pasiune și risipă de imaginație. A semnat documente și a pictat, a studiat tehnica tractorului dar și pe cea a picturii, a făcut filme dar și naturi statice, a aprofundat cibernetica dar și expresia portretului. S-a născut la Cernăuți dar a trăit și a făurit la Brașov. Uneori mă întreb dacă peisajele sale nu sunt, de fapt, portrete de munți și râuri sau portretele și autoportretele, și nudurile ca și chipurile nu sunt ceea ce numeau filosofii, natura umană pur și simplu, exprimată în arta picturii?