Centenar Eugen Crăciun

Pictorul Eugen Crăciun s-a născut acum un secol și în acest an ar fi trebuit să vorbim mai mult despre acest eveniment. Desigur, nu a fost un an liniștit și, mai ales, cum artistul s-a născut la 28 februarie 1922, atunci tocmai se declanșase războiul din Ucraina. Galeria Romană din București a organizat expoziția ”In Memoriam – 100 de ani de la naștere”, cu străduința familiei artistului, soția, Michaela Nica-Crăciun, și fiul, Daniel Crăciun, amândoi pictori. Este un moment aparte din destinul artistului, susținut de familie care a făcut tot ce s-a putut ca Eugen Crăciun să nu alunece în uitarea pe care noi știm să o face foarte profundă. Au apărut două albume ample dedicate artei lui Eugen Crăciun și au fost organizate mai multe expoziții cu opera familiei de artiști. Îmi amintesc de expoziția de la Muzeul Șuțu, din 2011, care a fost o adevărată lecție despre arta celor doi soți, Michaela și Eugen Crăciun, o prezentare de-a dreptul revelatoare.

Eugen Crăciun s-a născut acum un secol, la Piatra Neamț, oraș de referință pentru arta de avangardă internațională, dar și pentru arta contemporană românească. A studiat Pictura la Academia de Arte Frumoase din Iași, în perioada 1947 – 1950, cu Corneliu Baba, continuând studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, cu Alexandru Ciucurencu și Octav Angheluță, în perioada 1950 – 1953. A fost și profesor la această ultimă instituție, a publicat desene și ilustrație, a pictat până în ultima clipă, care a venit în 2001.

S-au scris puține despre Eugen Crăciun și multe au rămas la nivel de biografie. Arta lui, realizată într-o perioadă complicate, vie cu idei și perspective de avangardă. O avangardă pe cont propriu, cu atitudini personale și interpretări îndrăznețe. Chiar și naturile statice sau alte teme obișnuite sunt tratate neconvențional, ca tehnică dar și cromatică aparte. Compoziția este mereu originală, aparte, inteligentă și plină de esență artistică, plastică.