Poveștile Gabrielei Ricșan
Cristina Tița
Cinematograful este îndeobște locul unde oamenii vin să vadă povești. Din acest motiv, cred că nici nu se putea găsi un spațiu mai potrivit pentru pictorița Gabriela Ricșan, scenograf la origini, decât sala de expoziții aparținând UCIN (Uniunea Cineaștilor din România), găzduită de cinematograful Studio.
Celor care trec de prima tentație – filmul de pe afiș – li se deschide perspectiva unei altfel de povești, spusă pe simeze, cu grație și dezinvoltură. Întâlnim aici temele care au preocupat-o și inspirat-o pe autoare, naturi statice elegante și complicate, peisaje în care timpul pare că s-a oprit, ori compoziții cu personaje parcă nedesprinse dintr-un vis.
Prin ochii Gabrielei Ricșan, lumea e plină de culoare și frumusețe. Amintirile despre petrecere sunt încă nostalgice, semn că uitarea e încă departe, iar florile își trăiesc momentele de culoare și glorie vegetală. Desenul complicat al dantelei prezente în câteva compoziții care deschid expoziția, dincolo de care se simt greutatea și lucirea stinsă a materialului, ne dă măsura talentului și măiestriei pictoriței.
Peisajele compun o importantă parte a expoziției. Sunt amintiri puternice din Spania, Grecia sau Italia, locuri poate cunoscute, prin care și noi posibil să fi trecut, dar văzute prin perspectiva unui detaliu neașteptat. Florile dintr-un oraș spaniol dau măsura clipei, încremenită în strălucirea dimineții, Veneția este, dincolo de umbrele, locul unde oamenii se întâlnesc, îmbrățișându-se prin lumina difuză, Grecia respiră aerul mării și al caselor pierdute prin vegetația mediteraneană. Planurile se suprapun și se completează, răsfățându-ne cu detalii neașteptate. Totul e nou și parcă acum descoperit, îndemnându-ne să fim parte din călătoria în locuri chiar dacă știute, nemaivăzute vreodată așa.
Pictura Gabrielei Ricșan ne îndeamnă la introspecție și visare, călăuzindu-ne spre redescoperirea părții sofisticate din noi.
Related Posts
O lume aparte, în pictura Gabrielei Ricșan →
Pe simeze, George Costea și prietenii →
Cu Raluca-Ioana Enăchescu despre ALEGORIE în mozaic, expoziție la ARCUB →
