Article sur le LaM, par Joseph Noce
La împlinirea a patru decenii de la fondarea unui muzeu impresionant de artă modernă și artă contemporană, inclusiv de artă brută, în Villeneuve-d’Ascq, lângă Lille, pictorul Joseph Noce, care locuiește aici de mai mult timp, ne dezvăluie inedita inițiativă a unor colecționari pasionați de artă, care au donat localității strădania unei vieți trăite printre artiști și pentru artă. Se numește Lille Métropole Musée d’art moderne, d’art contemporain et d’art brut. Sau, pe scurt și prietenos, LaM. (Marius Tița)
Article sur le LaM, par Joseph Noce
LaM, adică Muzeul de artă modernă, artă contemporană și artă brută din Lille Métropole este un muzeu urban ascuns în vegetația liniștitoare din Hauts de France. O clădire de cărămizi din nord și beton filigranat cu dantelă, sticlă groasă și oțel.
La zece minute de mers pe jos de casa mea, la 20 de minute cu mașina de Lille, între Paris, Bruxelles, Luxemburg și Londra, LaM este unul dintre cele mai importante muzee din Europa de Nord.
Acest muzeu își datorează existența donării, de către mecena generoși, a unei părți semnificative a colecției lor, 300 de lucrări în total, făcând astfel posibilă constituirea unei colecții coerente, luminate și îndrăznețe.
ProtagoniștIi sunt Roger Dutilleul și nepotul său Jean Masurel, bogați colecționari de artă, primii, de exemplu, care s-au interesat de cubism și de arta naivă dintre cele două războaie, pentru a-i întâlni pe Braque, Picasso, Léger și Modigliani.
Din 1979, data ultimelor donații ale lui Jean Masurel, lucrări de Miro, Klee, de Staël, Van Hecke, fondul de artă modernă s-a îmbogățit cu lucrări ale artiștilor legați de colecția originală, precum Henri Laurens, André Derain. , Jacques Lipchitz sau Eugène Leroy.
Încetul cu încetul, politica de achiziții a LaM a fost construită pe un principiul deschiderii, făcând posibilă ilustrarea diferitelor tendințe în arta contemporană. Colecția de artă contemporană, bogată de aproape o mie de lucrări, este astfel structurată pe următoarele linii principale: ideea de enciclopedie, de clasificare sau de reprezentare a artefactelor civilizației noastre (Christian Boltanski, Allan McCollum, Annette Messager, Robert Filliou, etc ); angajamentul sau implicarea artistului în actualitatea mondială pentru a o transforma sau a-i înscrie alte comportamente (Chris Burden, Lewis Baltz, Alighiero Boetti, Daniel Buren, Pascal Convert, Dennis Oppenheim, Gina Pane, Mimmo Rotella, Rikrit Tiravanija); abstracția în toate formele sale, din anii 1960 până în anii 1990, în pictură, sau în sculptură, sau chiar figurație.
Fie că este un contrapunct în simeză sau un obiect de expoziție, arta contemporană permite un dialog viu între epoci, locuri și artiști (conform site-ului LaM)
Acum este rândul meu să vă povestesc despre LaM-ul meu, nu pentru că ar fi al meu, deși, ca locuitor din Villeneuve, mă consider cu mândrie un membru local, ci pentru că, ca artist autodidact și fost profesor de franceză la ESAAT din Roubaix, găsesc povestea mea acolo!
Desigur, este mare, clar, frumos, impunător, inteligent proiectat și bogat în colecții, ca un templu labirintic și familiar, dar care ar avea și magazinul său de artă, biblioteca de artă, cafeteria de artă, ghizii săi cunoscători, paznicii săi zeloși, gazde primitoare, toaletele sale inspiratoare și terasa convivială.
Dar nu numai! Muzeul este cuibărit într-o grădină extraordinară, cu copaci și flori colorate, sau lăsată soartei sale nobile de vegetal improvizat, decorată cu sculpturi originale și un spirit de avangardă deschis tuturor direcțiilor imaginației, creativității și frumusețea considerată materie primă.
LaM este Picasso într-o joacă, împreună cu copilăria și adolescența măreției artei.
Article sur le LaM, par Joseph Noce
Bonjour. Le LaM, Lille Métropole Musée d’art moderne, d’art contemporain et d’art brut, est un musée urbain niché dans la végétation apaisante des Hauts de France. Un bâtiment en briques du nord et en béton ajouré de dentelles, de verre épais et d’acier.
A dix minutes à pied de chez moi, à 20 minutes en voiture de Lille, entre Paris, Bruxelles, Luxembourg et Londres, le LaM est l’un des plus importants musées d’Europe du nord.
Ce musée doit son existence aux dons de généreux mécènes d’une partie importante de leur collection, 300 œuvres en tout, permettant ainsi de constituer un fonds cohérent éclairé et audacieux.
Roger Dutilleul, et son neveu Jean Masurel en sont les protagonistes, riches collectionneurs d’art, les premiers par exemple à s’intéresser au cubisme, et à l’art naïf entre les deux guerres, à rencontrer Braque, Picasso, Léger, et Modigliani…
Depuis 1979, date des dernières donations de Jean Masurel, d’œuvres de Miro, Klee, de Staël, Van Hecke… le fonds d’art moderne s’est enrichi d’œuvres d’artistes liés à la collection d’origine, comme Henri Laurens, André Derain, Jacques Lipchitz, ou Eugène Leroy…
Petit à petit la politique d’acquisition du LaM s’est construite sur un principe d’ouverture permettant d’illustrer différentes tendances de l’art actuel. La collection d’art contemporain, riche de prés de 1000 œuvres est ainsi structurée selon les lignes de force suivantes : l’idée d’encyclopédie, de classement ou de représentation des artefacts de notre civilisation (Christian Boltanski, Allan McCollum, Annette Messager, Robert Filliou…); l’engagement ou l’implication de l’artiste dans l’actualité du monde afin de le transformer ou d’y inscrire d’autres comportements (Chris Burden, Lewis Baltz, Alighiero Boetti, Daniel Buren, Pascal Convert, Dennis Oppenheim, Gina Pane, Mimmo Rotella, Rikrit Tiravanija…) ; l’abstraction sous toutes ses formes, des années 1960 à 1990, en peinture, ou en sculpture, ou encore la figuration…
Qu’il soit contrepoint dans l’accrochage ou objet d’exposition, l’art contemporain permet un dialogue vivant entre les époques, les lieux, et les artistes … (sic le site du LaM)
A mon tour maintenant de vous raconter mon LaM, non pas parce que c’est le mien, encore que comme Villeneuvois, je me considère fièrement comme un membre local, mais parce que comme artiste autodidacte dilettante, et ex professeur de français à l’ESAAT de Roubaix, j’y trouve mon conte !
Bien sûr c’est grand, clair, beau, imposant, intelligemment conçu et richement achalandé, comme un temple labyrinthique et familier, mais qui aurait en plus sa boutique d’art, sa bibliothèque d’art, sa cafétéria d’art, ses guides éclairés, ses gardiens zélés, ses hôtesses accueillantes, ses toilettes inspirantes, et sa terrasse conviviale…
Mais pas que ! C’est niché dans un jardin extraordinaire, planté d’arbres et de fleurs colorées, ou laissé à son noble sort de végétal improvisé, décoré de sculptures originales, et d’un esprit avant-gardiste ouvert à tous les vents de l’imaginaire, de la créativité, et du beau considéré comme matière première…
Le LaM, c’est Picasso en goguette côtoyant l’enfance et l’adolescence de l’art en majesté…
Related Posts
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
Breasla artiştilor la Hotel Sighişoara →
