Braziliei 1-3, flashbacks cu Nadia Pascariu la Galeriile Carol
Galeriile Carol deschid sezonul expozițional 2016-2017 cu ceea ce au considerat o frumoasă descoperire, atunci când au vizitat atelierul pictoriţei Nadina Pascariu. Atelier care devine subiect de expoziție, căci – pregătindu-se să-l părăsească – artista încheie, practic, o perioadă de creație pe care a ales s-o evoce în B-dul Carol nr. 59 din București.
flashbacks, Braziliei 1-3 este expoziția care va fi vernisată pe 1 septembrie, ora 19 și care va fi deschisă până pe 21 septembrie, putând fi vizitată în zilele de marți-vineri, între orele 14-20, sau în weekend-uri, cu un telefon în prealabil.
„Am avut momente bune aici,” spune artista în statement-ul său, continuând: „îmi dă prin gând, cu bucuria oricărei lipse de regrete. Pentru că e alegerea mea să-mi găsesc acum un spaţiu nou.. (…) Nu în ultimul rând, m-am avut pe mine însămi. (Ca şi cum privindu-mă aş fi aflat cine eram. Ca şi cum m-aş fi putut schimba în sensul dorit. Ca şi cum, privindu-mă, aş fi făcut nişte descoperiri!) Dar nu e timp acum pentru a detalia fiecare capitol, sunt doar flashback-uri ce se perindă regrupându-se: Aerul dinăuntru, Aerul din afară, Biblioteca, Imortelele, Portrete şi Autoportrete, peisaje horezene revizitate în acest „turn de cărămidă” (nu prea înalt), refugiu cel puţin la fel de necesar creaţiei (vieţii!), precum împărtăşirea.”
Despre artistă
Absolventă a secției de pictură a Universității de Arte din București – unde a făcut și un master în arte vizuale –, Nadina Pascariu are în CV-ul său o bogată activitate expozițională, care începe în anul 2000 și cuprinde circa 25 de expoziții personale și de grup. Lucrările sale se află în colecții private din România, Franța, S.U.A. și Israel.
„Între un Horea Paștina potențat, cu o priză directă la formă și la culoare, și un Mihai Sârbulescu evadat din amestecul optic pentru a redecoperi forma statuară, monumentalitatea intrinsecă a motivului, Nadina Pascariu își definește propria ei expresie, una în care vocația limbajului, tentația cercetării și bucuria comtemplației devin părți legitime ale aceleiași unice realități.” (Pavel Șușară)
Despre Galeriile Carol
Cu zeci de ani în urmă, la doar câteva sute de metri de clădirea care azi găzduiește Galeriile Carol, se afla una dintre ariile emblematice ale orașului București: Târgul Moșilor. Spațiu mai degrabă proto-urban, în care negoțul de tip medieval se grefa pe formele unui capitalism aproape la fel de incipient ca regalitatea ce ne dă nume, acest areal eminamente comercial își propagă spiritul în trade art-ul post-modern al proximităților, implicit și în Galeriile Carol.
Așa cum noi facem astăzi art safari, cei care au clădit și populat această zonă citadină făceau, până mai ieri, goods safari. (Lista notorie a lui Caragiale este, dacă nu exhaustivă, definitorie.) Ce credem că au în comun aceste locuri este experiența curiozității și a cunoașterii, a căutării și întâlnirii cu cel puțin un necunoscut și mereu cu Necunoscutul: fiecare ieșire în târgul acesta însemna revederea banalului într-o formă nouă și a extraordinarului în forme bizare, intrigante, poate înspăimântătoare, dar întotdeauna memorabile. Nu vă promitem (în caz că v-ar fi tentat) întâlniri „cu sufletul la gură” în Galeriile Carol, dar ne-am propus să vă dăm, cu fiecare expoziție sau eveniment, ocazia de a vă fi felicitat pentru vizitare.
flashbacks, Braziliei 1-3
Atelierul din strada Braziliei e deja o adresă fictivă. Spaţiul se transformă în timp: 2000 – 2016. Iar acest timp, unde mai e de găsit? În lucrările păstrate: din perioada facultăţii… până mai ieri.
„Am avut momente bune aici”, îmi dă prin gând, cu bucuria oricărei lipse de regrete. Pentru că e alegerea mea să-mi găsesc acum un spaţiu nou. S-a schimbat şi strada, m-am schimbat şi eu… cine spunea că nu poţi traversa aceeaşi stradă de două ori? Ei, aşa se-ntâmplă. Voiam atât de mult să locuiesc aici, în încăperile cu lumina filtrată de jaluzele verzi care mă fermeca în copilărie. Fiindcă în copilărie, aici (acolo!) era casa bunicilor mei; de asemenea, totul era fermecat. Şi multe farmece s-au păstrat timp îndelungat; picturile mele după natură sunt reacţii faţă de nişte „miraje”. Explozia solară a tufei de forsythia fix în cadrul ferestrei de la atelier a fost un astfel de miraj câteva primăveri la rând – dar într-una din primăveri, mai ceva ca-n toţi anii. La fel şi zăpada din fâşia de grădină împrejmuită, cum era, de-un gard viu. Maşinile n-au fost niciodată un astfel de miraj dar au fost o provocare. Iar la interior am avut o bibliotecă, o ladă, vaze cu flori şi musafiri din rândul celor mai apropiaţi. Nu în ultimul rând, m-am avut pe mine însămi. (Ca şi cum privindu-mă aş fi aflat cine eram. Ca şi cum… m-aş fi putut schimba în sensul dorit. Ca şi cum privindu-mă, aş fi făcut nişte descoperiri!) Dar nu e timp acum pentru a detalia fiecare capitol, sunt doar flashback-uri ce se perindă regrupându-se: Aerul dinăuntru, Aerul din afară, Biblioteca, Imortelele, Portrete şi Autoportrete, peisaje horezene revizitate în acest „turn de cărămidă” (nu prea înalt), refugiu cel puţin la fel de necesar creaţiei (vieţii!), precum împărtăşirea.
Împărtăşire prilejuită la începutul acestei toamne de întâlnirea cu Galeriile Carol, cu nişte oameni care m-au inspirat şi un spaţiu cu calităţi speciale dar, mai ales, vechi şi nou ca şi mine.
Nadina Pascariu
20 aug. 2016
Autoportret cu paletă
