„Desen de succes” sau pictura votivă a operei lui Aurelian Broască
Marius Tița
În Dobrogea uscată, ploile de vară se pornesc din senin, din prea mult senin. Te udă a plăcere copilărească și îți toarnă exuberanță în fapte și comportament. Cu ani de amintiri în urmă, o astfel de ploaie l-a trimis pe copilul Broască Aurelian, în pantaloni scurți, într-o baracă de pe șantierul unde măiestrea construcții chiar tatăl său. Baracă mobilă construită din metal și căptușită prin interior cu lemn și plăci tego, îmi explică pictorul Aurelian Broască cu convingerea ce îl caracterizează iar mie îmi dă siguranța că aș avea vreun habar despre ce sunt plăcile tego.
Cei mari și serioși fumau, la adăpost de ploaie, cel mic și și mai serios desena. Un desen care a fost remarcat cu mult mai mult decât atenția mimată cu care este înconjurat un copil în mijlocul construcțiilor celor mari. Ca aprecierea să fie consfințită, camarazii de muncă i-au dat viitorului pictor primii săi bani câștigați pentru ceea ce știe el să facă în materie de arte frumoase și fine. Lucru care nu i-a convenit tatălui meu, își amintește amicul Aurelian, lăsându-mi senzația că trebuia să mai urmeze ceva în acest punct al povestirii … Portretul luminos al tatălui domină compoziția cel îl are în centru pe enfantul prodige Aurelian, înconjurat de admirația unor oameni de foarte mare amintire.
„Desen de succes” a fost alcătuit din aburi de amintiri dragi și, deși a durat ceva așternera sa pe pânză, a ieșit direct și integral la suprafață. Totul este psihanalizabil aici, coerent și cursiv. În liniștea atelierului și în concentrarea creației, pictorul și-a amintit, cinematografic, cum a început totul, cum s-a stârnit ploaia și cum, cu toții copii, oamenii mari sau el, cel de drept, s-au adăpostit, parcă fără convingere dar cu bucuria regăsirii cu toții în jurul focului iluzoriu al interrelaționării. Așa ceva rămâne pe veci în mintea copilului, mai ales că a fost momentul său de glorie. O glorie naturală, de un firesc magic, imposibil de regizat sau mimat.
Pânza finalizată recent este pictura votivă a operei lui Aurelian Broască. Așa a început totul, opera unui tânăr talentat care, de se va întreba de ce, are răspunsul în imagini vii, luminoase ca amintirile frumoase și dragi de tot. Pentru noi, prietenii și admiratorii pictorului Aurelian Broască, este diploma de cunoaștere și bucurie pe vecie a operei sale.
Related Posts
Pavel Obreja, sculptură, Hanna Kozetletska, pictură. La București →
Sentimente marine, cu pictorul Marin Răducu →
O revelație, pictura Anei Iulia Miheșan →
