Dorel Manole, expresie și imaginație

Marius Tița

Cu ani în urmă eram fascinat de cât Ev Mediu adusese Dorel Manole printr-o simplă cazma ce aducea clar cu silueta unui cavaler cu profilul perfect al spațiului pentru mâner și mantia de fier ruginit al uneltei rupte pe un umăr. Apoi l-am văzut pe ”Bob Marley”, un bol cu cârlige de sticlă ce curgeau ca pletele afro ale cunoscutului muzician.

În sala de la Orizont nu știu unde să mă uit mai întâi, la pictura de mici dimensiuni dar atât de puternică, sau la obiectele mici de artă, dar atât de monumentale. Fiecare gest artistic este extrem de expresiv, spune multe și te pune pe gânduri, cu imaginația alergând încântată. Zâmbești, mereu vei descoperi ceva, o idee, un apropo, un scenariu, un adevăr, multe scene dinamice smulse din praful inerției în care ne scăldăm.

Sugestia estetică este intensă și încântătoare, te cuprinde, te duce in mijlocul unui joc cuceritor, cel cu splendoarea plastică a cotidianului. Uite rolele vechi transformate în trăsurici pentru personaje din sticlă, lemnul vechi înnobilat pe loc, dăruit cu menire și atenție, uneltele creatoare odată, acum scoase din dispariție pentru un rol artistic! Și lopețile, sapele și săpăligile, cu pieptul bombat, susținând o ”poză de grup”.

După lucrările lui Dorel Manole altfel vezi lumea obiectelor care ne înconjoară. Faci asociații, imaginația îți aleargă prin cultura și zestrea vizuală, descoperi desenul naturii și al hazardului. Pictorul Dorel Manole observă toate acestea și simpla lui privire le transformă în lucrări de artă.