Escher la Palat sau jocurile imaginației vizuale
Marius Tița
Palatul de iarnă al reginei mamă Emma a Olandei se află în mijlocul oraşului Haga şi ar putea trece drept o superbă clădire veche şi atât. Oricum, este singura clădire publică din acest oraş care păstrează ambianţa regală originală, specifică unui palat. A fost construit în 1760, numele olandez este Paleis Lange Voorhout iar cea care l-a făcut celebru, regina Emma, l-a cumpărat în 1896. Acolo au stat şi reginele Wilhelmina, Juliana şi Beatrix. În 1991, palatul a fost vândut municipalităţii de către Juliana, redevenită prinţesă după ce a abdicat în favoarea fiicei sale, aşa cum făcuse şi mama sa şi avea să facă şi fiica ei, Beatrix, în favoarea regelui Olandei de acum, Willem-Alexander.
Adelheid Emma Wilhelmina Theresia of Waldeck-Pyrmont, adică regina Emma, este unul dintre cele mai populare capete încoronate, cel puţin din istoria Olandei, care are mai multe regine de excepţie. S-a născut în 1858, ca prinţesă a micului principat german Waldeck-Pyrmont de care puţini au auzit. La 21 de ani a devenit a doua soţie a regelui văduv al Olandei, Willem al III-lea. În 1890 devine şi ea văduvă, dar şi regentă, până în 1898, pentru singura lor fiică, regina Wilhelmina, o adevărată eroină a celui de al Doilea Război Mondial. Urcarea pe tron a doamnelor a pus capăt uniunii personale cu Luxemburgul, care se încheia într-o astfel de situaţie. Adică Luxemburgul nu accepta femei pe tronul său. A murit în 1934, şi nu a apucat să îşi vadă regatul invadat de trupele lui Hitler.
Dar regina Emma nu este acasă, în Palatul său de iarnă. Acum, palatul este plin de desenele şi viziunile lui Maurits Cornelis Escher, un extrem de original artist olandez, grafician în special, care se joacă într-un mod foarte creativ cu perspectiva şi efectele vizuale. Îl aflăm şi sub prescurtarea M. C. Escher, dar nu are nimic de a face cu noţiunile muzicale de sorginte americană din zilele noastre! Artistul s-a născut în 1898, când Wilhelmina căpăta majoratul şi devenea regină deplină iar Emma pierdea regenţa şi devenea regina-mamă.
Tatăl său era inginer constructor, deci s-a putea ca imaginile pe care le-a desenat şi care ne uimesc atâta să le fi „văzut” pe când era copil şi asculta basme, din cele nordice, grele, întunecate. Creaţia sa a depăşit această zonă, a ajuns în partea de şcoală, unde Escher a învăţat să deseneze şi să „sculpteze” gravuri în lemn.
În 1922 a vizitat Italia şi Spania, este impresionat puternic de ce vede, realizează superbe peisaje dar balanţa nu înclină spre realismul care a mai fost făcut.
La Alhambra are revelaţia geometriilor artistice, cu simetriile lor vrăjite, repetări înlănţuite ce te transpun în alte dimensiuni. A aprofundat fantastic, în zona artistică, ceea ce numim, de obicei, iluzia optică. De fapt, este vorba de efecte vizuale diverse dar pline de imaginaţie. Matematicienii sunt încântaţi să-i analizeze creaţia, mai ales că Escher nu avea studii în domeniu, realizările sale fiind intuitive, rodul unei imaginaţii artistice aparte. Nu este nevoie să suferi de vertij ca să te apuce ameţeala când ieşi din logica imaginilor sale, în cursuri şi discursuri continue, în fracturi şi legături ilogice dar care, în planul creaţiei artistice, sunt posibile. Leagă aglomeraţiile stil Hieronymus Bosch cu nenumărate îndrăzneli geometrice şi le dă infinitatea circulară sau pe cea ce se derulează dincolo de orizontul propriului desen. Möbius şi a sa bandă revin în filosofia spaţiilor utopice dezvăluită de opera sa. Mai ales după mâinile care se desenează una pe alta, am început să cred în umorul aparte al originalului artist. Maurits Cornelis Escher moare în 1972. Nu era un artist uitat, ci unul departe de a fi apreciat aşa cum este în prezent şi în ultimul timp.
Expoziţia M. C. Escher este permanentă şi se numeşte „Escher in Het Paleis”, Escher în Palat. Pornește de la instrumentele de gravură ale artistului și ajunge la o mansardă de jocuri vizuale în spiritul lui Escher.
Escher in Het Paleis, Lange Voorhout 74, Haga
Cristina Tița, Mihnea Tița
Related Posts
Pictura lui Ned →
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
