Florin Bârză – Sociobalet

SOCIOBALET

O poveste pe care aș fi dorit-o neîntâmplata. Ce se vede e salvarea ei prin diluție în cheie socială. Și are urmele anamnezei alături de un panopticum de crize. Dinăuntru în afară. Adică expresie, de vreme ce conceptul vizual se așează rezidual neprogramatic.
O relație cu sistem, urmează o ideologie. Din ideologie nu iese decât ce intră. O logică, de obicei, forțată. Expresionalismul e ideologie, idee fixă, obsesie. Ce a ieșit, e expresionism cu mijloace clasice.
Cadrul e loc mental, și mai ales cultural. Consilierul aulic Goethe imita scenografic împreună cu trupa lui de treatru lucrări celebre de pictură pe scena princiară.
Grotovski a preluat scenografia picturală, reducând minimalist planurile și adăugând obiecte – simbol cu valoare (concret – transcendente?).
Și, mai curând, regia circului „Soleil” restituie prin volum compoziții picturale “ante factum”.
Lucram la compoziții asemănătoare după anii ’90. Voiam să rectific ce a furat fotografia, imaginea și regia din pictură.
Și a venit evenimentul sincretic. Pe de o parte am primit compoziții “predate de istorie” într-o redundanță cinetică a scenografului – regizor – coregraf, și pe de alta, evenimente tranzitorii busculante valoric. O reîncarnare a popularei “comedia de l’arte”.
Instinctul pragmatic, abilități de mimare și acțiune în supraviețuire, dispariția unor conduite unice, valorizări fragmentate, un iureș vitalist canalizat în șleauri de conservare gata confecționate. Toate dramele comune ale postmodernității care fac viața, dacă nu bogată, multiplă expresiv.
De fapt anamorfoze umane.
Lucrările sunt datate după 2005.(Florin Bârză)