Maria Parascan revine la Aeroport, cu expoziția ”Grație și zbor”

Marius Tița

Puţine concepte adună laolaltă idealuri şi frumuseţe, aspiraţie şi spirit, precum cel de zbor. O artistă, Maria Parascan, vine cu o simeză de mare sensibilitate şi emoţie care ne aduce pe tărâmul picturii, cu puterea şi rezonanţa unui adevărat concept filosofic, a unui fenomen cultural: Graţie şi Zbor!

Aspiraţional, semnificaţiile merg mai departe, spre zări nesfârşite dar şi spre o profunzime umană luminoasă. Metafora plastică este încântătoare, se referă la acea clipă de graţie a dansului, a baletului, a plutirii pe armonii muzicale. A surprinde într-o imagine alcătuită din mii de tuşe de penel o secvenţă extrem de scurtă din acest zbor de o frumuseţe intensă este un meşteşug de măiestrie plastică dar şi o demonstraţie de rezonanţă artistică, de înaltă trăire spirituală. Aparent, ar fi vorba de redarea materialităţii într-un fenomen spiritual care se traduce tot printr-o capacitate fizică. Arta, magia creaţiei plastice, transformă această străduinţă într-un nou balet, un dans pictural demonstrat în fiecare dintre pânzele expuse.

Dinamismul am putea crede că este principala trăire a unei scene de balet. În calea femeilor şi a bărbaţilor care fac să se ridice şi să călătorească, în zbor, avioanele mult mai grele ca aerul, baletul surprins pe pânzele sale de pictoriţa Maria Parascan devine o metaforă dintre cele mai sensibile şi expresive. Este un firesc al actului artistic complex, creator de stare, de atmosferă, cum spun criticii de artă destul de des. Este expresia deplinei rezonanţe culturale a manifestării picturale, a armoniei corpului în balet şi a aspiraţiei înălţătoare a zborului.

Desigur, nu întâmplător, unul dintre tonurile de albastru folosit intens de Maria Parascan în expoziţia sa de pictură „Graţie şi zbor” se numeşte, pur şi simplu, ceruleum.