Mircea Nechita: jurnal de viață și de observație
Cu Mircea Nechita începi să bănuiești că gravura înseamnă a tăia linii și tușe din tot felul de materii, în piatră și lemn, în metal, în linoleu și în cutia de conserve. Amprentele sale merg și ele spre hârtie, spre lemn, spre metal, spre sticlă. Desenează cu creioane și pensule și scoate imaginile de unde nici nu te aștepți. Este aceasta un talent dar și o menire, un dat suplimentar talentului și inteligenței artistice. Tot ce se întâmplă cu artistul face parte din viața lui dar și a noastră, a celor care am avut șansa să îi ieșim în cale sau el să ne apară pe drum. Poveștile sale au contur iar amintirile îi sunt construcții plastice, cu multe personaje pline de personalitate.
Vorbește mult și evocă adânc. Încep să cred că, de fapt, peste tot unde sunt liniile sale se află un jurnal de viață și de observație. Este scrijelit în limbajul universal al creației plastice, accentuat cu tușuri și baițuri, lustruit cu lustruri înțelept alese, pe hârtii diafan presate pe profiluri de el dezvăluite. Culoarea nu îi este deloc străină, ba chiar
îi este stăpân, pentru că nimic din ce aparține strădaniei plastice nu îi este indiferent sau necunoscut. A pictat cândva și poate că pictează și acum, materia îl interesează dincolo de reflexie, vrea să știe clar în ce o poate transforma, ce dezvăluiri poate dibui acolo. Și totul ne este dezvăluit în simezele sale. (Marius Tița)
Related Posts
Pictura lui Ned →
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
