Natură picturală cu balerină în atelier. Corneliu Ionescu
Marius Tiţa
Deşi ai zice că este lucru lesne de făcut, a-i citi opera pictorului Corneliu Ionescu se dovedeşte a fi o contemplare a apelor liniştite dar adânci. De ne vom opri la suprafaţă, la temele practicate de artist, nu ne vom fi pătruns de profunzimea şi subtilitatea artei sale. De ne vom mulţumi să vedem doar delicate balerine şi măiestrite combinaţii de atelier, nu vom descoperi pictura lui Corneliu Ionescu la adevărata sa amplitudine şi subtilitate. Şi despre asta este vorba, de fapt, de pictură adevărată, de compoziţie puternică şi subtile jocuri cromatice. Nu aflăm în pictura sa contururi ci doar planuri de culoare ce construiesc cadre de o mare sensibilitate vizuală. Pictura lui Corneliu Ionescu demonstrează o incredibilă subtilitate descriptivă, nu este nimic explicit iar implicit este jocul care ne atrage, ca descoperitori prin contemplaţie. Lumina învăluie a contur şi pune accente, dându-ne crezare asupra culorilor calde, deschise.
Corneliu Ionescu este unul dintre pictorii cărora nu le este frică de corpul omenesc, dimpotrivă, îl promovează în prim-plan şi prin el îşi transmite mesajul de vibraţie şi frumuseţe. Tehnica impecabilă îi permite maestrului să pună în gesturile simple o anumită dinamică a contemplaţiei, o poză a atmosferei care vorbeşte de la sine. Tuşa amplă aşează planurile în ordinea intrării în scenă şi pune accentele care scot în evidenţă micile detalii ce nu sunt niciodată lipsite de importanţă. Poate că aceste detalii sunt, de fapt, subiectele principale, aşa cum sunt linia delicată a corpului şi instrumentele muzicale, invocate adesea. Delicatele balerine şi gânditorii arlechini ne vorbesc despre viaţă ca o lume a spectacolului care se petrece în spatele scenei.
