Nicolae Sava, ocnițe și rubaiate
Nicolae Sava este o instituție în sine. Cu atâtea ore de muncă și visare pe schelele pictării sau a restaurării picturii la biserici și mănăstiri, cu atâtea geruri și înfrigurări, cu atâtea trăiri în lumea subtilă și complicată a artei sale, cu atâtea îndoieli și certitudini!
Îl știm artist care își crează propria operă, este restaurator creator de școală, este profesor și învățător, meșter al culorilor dar și al vorbelor. Nu vorbim a mirare pentru că îl știm, plin de spirit, om de observație și de replică, constructor și reconstructor. Mereu mi s-a părut un savant care stă de vorbă cu spiritele, despre ce altceva decât despre pictură, despre erminii, despre oameni, despre trădări și iubiri, un profesor original pe care îl respectă toată lumea, fiecare având la îndemână o pildă pe care o așează la staturaul său.
A scos de sub tipar o carte cum multe i-au trecut prin mâini, veche și înțeleaptă, alcătuită pagină cu pagină, cu accent de letrină la fiecare început, aprigă și blândă, de citit cu glas tare, ca o declamație spre încântarea mesenilor sau pentru a acoperi liniștea ce te cuprinde în biserici.
Paginile sale sunt sunt înscrisuri tăiate în piatră de cei care au doar acel spațiu, doar libertatea de a munci într-un mediu smerit. Îl auzi în fiecare rând, îl citești în fiecare literă, îl simți în fiecare desen. Totul curge cu firescul unei discuții cu Nicolae Sava, autorul, profesorul și pictorul. Simți că citești cu vocea sa și privești cu ochii vizitatorului din expoziție. Ritmul te transpune în armonii de departe și te întorci în lumea contradictorie, reală, unde nu este doar visare și nici numai încântare, atunci când îți amintești că tetraevangheliarele nu au fost scrise în măsuri de rubaiate. (Marius Tița)
_______________________________________
Nicolae Sava, În ocnițe, Tracus Arte, 2015
Related Posts
Pictura lui Ned →
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
