OMAGIU LUI BRÂNCUȘI. CONCEPT ȘI PLASTICITATE, fotografie artistică de Livia Maria Sârbu
MUZEUL NAȚIONAL AL HĂRȚILOR ȘI CĂRȚII VECHI
în colaborare cu
CENTRUL PENTRU ADOLESCENȚII CU DOTARE INTELECTUALĂ SUPERIOARĂ
organizează, în cadrul „Anului Brâncuși”,
în perioada 27 octombrie – 10 noiembrie 2016
expoziția
OMAGIU LUI BRÂNCUȘI. CONCEPT ȘI PLASTICITATE
fotografii de
LIVIA MARIA SÎRBU
Anul 2016, când se împlinesc 140 de ani de la nașterea Artistului, a fost declarat „Anul Brâncuși”, fiind o excelentă ocazie pentru întreaga suflare românească de a-și sărbători una dintre cele mai mari certitudini pe care le-a oferit lumii.
… Și iată că o liceană – azi o copilă, dar poate mâine un artist asumându-și misiunea ne oferă o propunere aparte de a-l omagia pe Brâncuși. Ea alege 8 sculpturi pe care Artistul însuși le-a caracterizat sintetizându-le până la nivelul unor ultimeînțelesuri, care sunt conceptele. Dar bulversant este că ceea ce gândea Brâncuși despre operele sale, sau, mai precis spus, ce a dorit el să reprezinte în respectivele opere, sunt pentru noi adevărate revelații, căci par a șoca gustul nostru sau comunul simț al aparenței. Unu sau două exemple doar.
Astfel, referindu-se la sculptura Sărutul, artistul mărturisea că acolo el a vrut să reprezinte… „Drumul Damascului”! E fascinant, desigur, căci pe drumul spre Damasc se afla Pavel, când i-a apărut Hristos, întrebându-l „Saule, de ce mă prigonești?”… Sau că în Mademoiselle Pogany a vrut să identifice o sincronicitate unică în care – dincolo de tot ce le individualizează formal ori funcțional – „capul, brațele, părul se unduiesc la unison”!…
Demersul (sau replica) Liviei Maria Sîrbu este de a construi tocmai plecând de acolo unde a conchis Maestrul, și anume de la a-cele concepte, cărora să le propună forme – în alt limbaj și altă expresivitate conform mijloacelor altei arte: anume mergând, în succesiunea sculpturii, la sora ei mai tânără, fotografia.
Spațiul oferit de Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi oferă oportunitatea unei distribuiri sugestive: prima încăpere nu e doar un spațiu de trecere, ci unul de inițiere, în care sunt plasate imaginile celor 8 sculpturi brâncușiene, însoțite de gândurile Artistului în legătură cu ele și de verdictul cadențat al conceptelor în cauză; cu impactul acestora proaspăt, vizitatorul intră apoi în expoziția fotografică propriu-zisă, ordonată pe aceleași 8 concepte.
Deși atât de tânără, Livia Maria Sîrbu a învățat că armoniile numerice sunt chemate să joace un rol impotant în artă. Acest sentiment de empatie a determinat numărul de fotografii din expoziție, adică 27, în con-sonanță cu data vernisajului, aceeași dată la care a fost inaugurat, în prezența lui Brâncuși, Complexul de la Târgu Jiu – 27 octombrie (1938).
Livia Maria Sîrbu iubește arta din tot sufletul, cântă la orgă și compune piese mu-zicale, interpretează diverse roluri în spec-tacole teatrale școlare, dar în primul rând nu merge niciunde fără aparatul de fotografiat după ea, căci are o „înțelgere a ei” cuplasticitatea din jur – a clădirilor, a arborilor, a oamenilor. Livia fotografiază mult, apoi are ponderea indispensabilă creatorilor autentici de a șterge ceea ce n-o reprezintă.Lucrările ei sunt mai mult decât imagini oferite de fotografii, ci fiecare dintre aceste fotografii spune o poveste. Este și mărturia adusă de această expoziție!
Cristian Tiberiu Popescu
