Sculptură de Adrian Costea la Hotel Sarroglia

Sculptorul Adrian Costea are o biografie fabuloasă din care transpar în spațiul public doar fragmente care creează o imagine cel puțin eronată dacă nu radical afectată. Dincolo de răsunătoarele implicări, mai ales în afaceri politice, dincolo de succesul economic excepțional cunoscut în Franța, creația plastică a rămas o constantă, o preocupare permanentă.

Sculptura Adrian Costea

S-a născut în urmă cu exact 64 de ani, împliniți în iulie recent, la București. A început să sculpteze sub îndrumarea Miliței Petrașcu și cam pe la 20 de ani a plecat în Israel, cu un contract de restaurare. Tot acolo și tot atunci a început interesul pentru afaceri, își deschide o galerie și va face același lucru, la un nivel mult mai înalt, mai târziu, la Paris, acolo unde, în august 2014, i s-a vândut o sculptură, cu câteva zeci de mii de euro. Din Israel pleacă spre Vestul Europei și chiar trece Oceanul, în Statele Unite, unde îl întâlnește pe Leo Castelli, figură legendară și perfect incomodă a comerțului cu artă. Se stabilește la Paris, unde face sculptură și afaceri. După Revoluție, se implică în campaniile electorale prezidențiale din România sa natală, ajunge în vârful valului de unde se prăbușește, când se schimba mileniul, într-un mod cum puțini oameni ar fi suportat. La noi încă mai este cunoscut pentru o carte, volumul monumental Eterna și fascinanta Românie la care lucra de zor în urmă cu două decenii. Recent, publicistul Miron Manega, cel care se poate spune că ni l-a relevat pe artist, la recenta sa revenire în România, și-a adunat scrisurile pe acest subiect, publicate mai ales pe site-ul Certitudinea, într-un volum cu titlul extrem de inspirat, Cronica unei morți eșuate, titlul, de fapt, al serialului său de prin 2011, cel mai serios și explicit despre sculptorul Adrian Costea.

După o înfiorătoare traversare a deșertului, Adrian Costea rămâne doar cu arta sa, sculptura, și se apropie de România. În ultimii ani, hotelul Sarroglia din București, o foarte interesantă adaptare arhitecturală a unei vechi case bucureștene, expune în holurile sale sculpturile impresionante ale lui Adrian Costea. Este o complexă prezentare, într-un cadru deosebit, a creației lui Adrian Costea, cu ciclurile și accentele sale, o gândire artistică de profundă speculație.

În cazul lui Adrian Costea, biografia, sau mai degrabă istoria vieţii, ne asaltează cu evenimente care ne derutează, ne lămuresc sau explică multe din datele discuţiei. Să reţinem ucenicia în atelierului Miliţei Petraşcu, la rândul său ucenică celebră a inegalabilului Brâncuşi, să ne amintim începutul de drum în viaţă la Locurile Sfinte, cu suficienţa dar şi sensibilitatea vârstei, şansele şi dezvoltările carierei fulminante, nebunia unei cariere în mai multe ţări, ba chiar şi continente, arderea oricărei etape de accedere în societate, succesul consumat cu nesaţ, dar în doze homeopatice, devotamentul constant faţă de criteriile artistice, îndrăzneala viselor nepovestite, savoarea curentului vieţii. Opera sa nu putea fi decât complexă, răspândită în zone numeroase dar consistente, dense, coerente. Pictează, desenează, modelează, taie metalul, îl toarnă în forme mângâiate de viziuni, dă culoare strălucirii şlefuirii, practică toate aceste forme de exprimare artistică cu entuziasmul primei iubiri, idealizată până la forme paradisiace.

Marius Tiţa

Bucureşti, 20 decembrie 2011