Vise pierdute, necăutate și de negăsit, la Galeriile Carol
Marius Tița
De cum se deschide ușa, dai de o galerie pariziană, aici, în mijlocul Bucureștiului. Au realizat-o doi artiști, Iulia Deme și Bogdan Mihai Radu, într-un hôtel particulier la întretăieri de drumuri și tramvaie, dându-i chiar numele Carol de la unul dintre aceste bulevarde, pe care și el l-a luat de la primul rege al României. E locul cel mai potrivit unde să simți pulsul artei din momentul contemporan al României, unde să-i întâlnești pe cei ce se afirmă, aici sau în Vest, unde simeza de prestigiu nu are nimic mai prejos, dimpotrivă, poate fi un spațiu de confirmare și încredere în oferta pieții românești.
Acum, la Galeriile Carol interpretăm “Vise pierdute”. De la Cluj, Mirela Ungureanu nu ne aduce aere de școală de largă respirație internațională, ci povești “crude și insolite” dintr-un casino, cel din parcul central. Este o lume ce ar fi putut să fie, e tristețe și observație, e viață gol-goluță pusă în frânturi, mai exact în cadre furate din amintirile unui viitor dintr-un trecut pe care nu l-am trait. Transparențele ei difuze nu ascund și nici nu deformează ci mai mult conturează a piedică în calea uitării. Într-un glissando de nuduri și costume sobre, în croieli funcționărești de acum să tot fie un secol, în atitudini de un firesc întârziat, trist și iluzoriu, totul se adună ca într-o oglindă spartă care, atunci când e refăcută, refuză să mai reflecte întregul și rămân ca un monitor blocat, păstrând imaginile ce le-a văzut odată.
“Vise pierdute”, de Mirela Ungureanu, la Galeriile Carol, Bd Carol 59, et. 1, până la 22 iulie 2016.