YES! Despre figura umană și artă, de la Botticelli la Michelangelo, de Mihai Iordache
”Despre figura umană și artă, de la Botticelli la Michelangelo”, 2014,
ulei pe pânză, pe opt panouri, 304 x 182 cm
Despre figura umană și artă, de la Botticelli la Michelangelo
Mihail Iordache
Arta clasică, ca sursă de inspiratie, m-a interesat întotdeauna de-a lungul carierei mele artistice, spre a-mi verifica periodic valoarea și standardele de evolutie artistică și spre a-mi satisface tendinta de a trage paralele intre principiile fundamentale ale artei clasice și celei moderne, între figurativ și abstract și în același timp recunoscând că bazele artei moderne se trag din cele clasice. Standardele se pot schimba cu timpul dar principiile artei rămân aceleași. Pentru mine, ele au devenit reperele și punctele de referință în tot ce am făcut și creat în arta.
La New York, în atelierul artistului, 2014
Neo Expresionismul din anii 80 și 90 a fost curentul în care pictura s-a renăscut după o perioadă de abstinență în expresie și culoare ale curentelor Artei Minimaliste și Conceptuale din anii 60 și 70. Artiștii neo expresioniști s-au întors și inspirat din bogătia de culoare și expresie ale artiștilor clasici majori.
La începutul carieriei mele am fost influentat de neo expresionism, un curent care rezona cu preocupările mele de a studia principiile picturii clasice. în paralel, în arta mea. am experimentat, combinând figurativul și abstractul.
In lucrarea ”Despre figura umană și artă” am mers mai departe și am adăugat pasiunea pe care o am pentru principiile artei clasice și figura umană, în combinatia figurativ/abstract a spațiului în care figurile din această compoziție există, atelierul artistului.
Crearea acestui spațiu de combinație abstract/figurativ nu mă rupe de principiile picturii, mă dezleagă de conventii și de idei preconcepute, mă eliberează și imi deschide orizonturi noi. O nouă dinamică și raport se stabilește intre formă, culoare, valori și textură. Este o compozitie bazată pe dualitate, atât conceptual cât și din punct de vedere al reprezentării.
Cele opt figuri reprezintă artistul, lucrând în atelier, în trei ipostaze de existență și modelul în cinci faze de expresie. Faptul că artistul este nud vorbește despre vulnerabilitatea și puterea cât și curățenia spirituală a artistului în același timp. Conștientul și subconștientul artistului necesită o demascare și o expunere totală în contextul social și cultural ca artistul și creația lui să fie aceptate.
A treia figură din stânga, o interpretare după una dintre statuile de sclavi ale lui Michelangelo, reprezintă agonia și vulnerabilitatea artistului.
Figura centrală este artistul echilibrat și puternic care confruntă societatea și valorile negative ale culturii ostile creatorului.
Figura din dreapta este artistul ganditor și pasionat dar realist și pragmatic, care este în control asupra carierei sale.
Acestea sunt cele trei coloane spirituale care formează și sustin artistul în societate.
Compozitional, cele opt figuri sunt, pe de o parte, un tribut adus celebrei opere de artă „Primavera” de Botticelli, cu toată idealizarea și armonia pe care o reprezintă, pe de altă parte, este o respingere ale acelei idealizări și o reprezentare a realitătii contradictiilor societătii contemporane în care artistul există.