Eveniment
Published on February 2nd, 2016 | by Marius
0“Zenobia, Regina Palmyrei” sau Primele amintiri cu Mircea Deac
Marius Tița
În sfârșit, povestea magico-filosofică despre Siria a regretatului Mircea Deac a devenit o carte. A fost tipărită de Mihaela Varga și editura sa, Maiko, într-un moment în care ne cam luasem gândul dar sufeream știind ce se spune în scrierea Maestrului și cât de potrivită este zbaterilor mondiale ale acestor zile.
Subtitlul volumului “Zenobia, Regina Palmyrei”, este “roman de călătorii în Siria antică”, numit așa de Mircea Deac cu recunoscuta-i delicatețe. Este de fapt una dintre acele scrieri ale lui Mircea Deac ce ar putea foarte bine fi un scenariu de film de artă și cultură, cu speculații de filosofie a istoriei, cu intrigă și mărturisire, cu dinamică și reflecție. Sunt mai multe aceste scrieri ale lui Mircea Deac, publicate de-a lungul timpului. Și aș trece aici inclusiv autobiografica “Fără rame, fără soclu”care respectă toate aceste trăsături, doar că nu este invenție literară, ci viață pură și dură.
Tocmai ieșită de sub tipar, “Zenobia, Regina Palmyrei” de Mircea Deac a fost lansată sâmbătă, 6 februarie, la Galeria SENSO, de pe Bd Unirii. S-a petrecut, atunci, și anul de când Mircea Deac a plecat la cele veșnice, pe o vreme teribil de înghețată, când s-au oprit și planurile de scrieri pe care Maestrul le nutrea, mobilizator și exemplar pentru noi, cei cu mult mai puțini ani.
Cu multă bucurie am reîntâlnit-o pe doamna profesoară Livia Deacă, soția autorului cărții și al atâtor alte minunate scrieri. Extrem de discret, profesorul de film Mircea Valeriu Deacă, apreciat grafician, ale cărui creații s-au alăturat alegoriei închipuite de tatăl său în “Drama pictorului Manole”, ne-a întâmpinat la acest eveniment. A venit la întâlnire, de departe, și al doilea fiu, Radu Deacă, arhitect și autor, scriu asta cu sublinieri, al ilustrației volumului. A fost prezent la întâlnire și pictorul Mihail Gavril, autor al portretului lui Mircea Deac reprodus pe ultima copertă.
Nu a venit autorul portretului Zenobiei-Livia de pe prima copertă. Se numește Ahmed Madon, s-a născut în Palmira Siriei, în 1941, dar a zăbovit pe acestă lume foarte puțin, doar 42 de ani. Și nici Khaled Asaad nu mai este pe această lume. A fost o jumătate de veac descoperitorul Palmyrei, un arheolog devotat asasinat cu barbarie, la senectute, de sadicii din Daesh. Nu vom ști niciodată dacă Mircea Deac, sau măcar “Traian Manea”, l-a întâlnit pe tragicul istoric, dar îi vom evoca pe toți acești umaniști în contemporana noastră îngrozire.
Am dus mai departe îndrăzneala de a spune public câteva cuvinte despre Mircea Deac, încurajat de gestul de acum 5 ani al maestrului, de a mă invita să prezint volumul său despre Camil Ressu, la una dintre lansări. A venit la lansarea cărții bunul meu prieten, sculptorul sirian și pictor român, Ammar Alnahhas, autorul unei frumoase povești de artă aici la noi, în România, alături de care, din când în când, evoc cu drag minunații oameni care trăiesc în Siria, de mii de ani.
Singura fotografie accesibilă a lui Ahmed Madon (1941-1983), autorul potretului de pe prima copertă