Mit și alegorie în lumile create de Valentin Tănase

Marius Tița

Este greu să fii realist, în zilele noastre. Cred că mereu a fost greu. Nici suprarealist sau hiperrealist nu este ușor dar, măcar, acum am intrat pe tărâmul artei, al creației, unde ne întâlnim cu simeza lui Valentin Tănase. Artistul nu este realist, nici hiper, nici supra, este un creator de realitate, una personală, o lume aparte în care detaliul delicat îi dă o greutate impresionantă. Asta deși plutirea este la ea acasă, nimic nu pare să aibă greutate, decât în plan spiritual. De fapt, acolo ne aflăm cu tot ce pictează Valentin Tănase, într-un plan ce ar putea părea exclusiv oniric, dacă nu ar fi intens alegoric. Este un spațiu lipsit de dimensiuni deși aici se ascunde secretul și talentul lui Valentin Tănase. O privire grăbită asupra imaginilor sale este dominată de șocul detaliului, dar este mai mult decât atât, decât această măiestrie artistică. De fapt, în tot ce se întâmplă în cadrele sale este o armonie vizuală incredibil de bine susținută. Nu vezi efort, nu vezi strădanie de atelier, îți închipui că artistul mânuiește penelul ca pe o baghetă magică și, într-o gesticulație magică, dezvăluie lumi de mult aflate acolo și numai de el știute. Este o concepție de lucru ce nu poate fi decât laborioasă, o opțiune pe care artistul o mărturisește cu o dedicație ce ne uimește. Proporțiile și perspectivele se combină de minune și construiesc un discurs subtil, deschis și generos.

Alegoria cântă în pictura lui Valentin Tănase iar nudurile feminine sunt notele ce dau celestele armonii. Atât de intense sunt unele construcții încât capătă valoare heraldică. Un cavaler în ceea ce este și în ceea ce gândește, pictorul împărtășește idealurile înalte, frumusețea renascentistă și eleganța, armonia naturală a simplității expresive. Majoritatea genezelor pictate de artist se înalță pe o filosofie personală, explicativă și subtilă, în care regăsim ceea ce bănuiam, o cultură temeinică dar și o documentație pasionată. Pictura lui Valentin Tănase interpretează mituri și descrie legende noi, ferestrele se deschid în imaterialitate și plutiri subînțelese aduc universuri mărețe în alegoria de zi cu zi, trăită și asumată. Totul este original, de la concepție, la opțiune, de la interpretare la realizare. Să profităm de o dezvăluire: pictorul Valentin Tănase a vrut, la începuturi, să fie sculptor. Am putea explica, astfel, și sculpturile sau monumentele pe care ni le-a dezvăluit în ultimii ani. În expoziția de la Căminul Artei este prezentată macheta ”Izvorului”, viziunea clasică a tinerei cu vasul din care apa nu se oprește din curs. În fața acestei sculpturi ai senzația că o pictură a artistului a căpătat tridimensionalitate, având desenul complet al unei creații de Valentin Tănase.