The Spirit of Ecstasy

Cristina Tiţa

The Spirit of Ecstasy este numele micii statui care se pune pe capota Rolls-Royce încă din 1911. Deşi numele iniţial părea să fie The Spirit of Speed, reflectând pasiunea pentru maşini a unui pionier în ale Top Gear, dragostea a învins, astfel încât sculptorul Charles Robinson Sykes a găsit modelul potrivit, iar Eleanor Velasco Thornton continuă să păstreze secretul unei poveşti cu oameni şi automobile din timpurile în care secolul vitezei nici măcar nu era inventat.

Dacă se spune că paradisul e într-o bibliotecă ( Paler a spus-o, dar noi putem să adăugăm, nu-i aşa?), mă gândesc că aş putea citi liniştită în Muzeul automobilului din Bruxelles, sau Autoworld Brussels, pentru cunoscători.

Şi, uite aşa, eşti purtat într-o poveste coerentă care începe cu vremurile de mult apuse în care poştalioanele, caleştile de gală, şaretele uşoare şi săniile trase de câini făceau legea.

Este locul în care ai revelaţia că Revoluţia industrială a schimbat radical viaţa oamenilor, iar apariţia automobilului a adus schimbări mai importante decât mersul pe Lună.
The Spirit of Ecstasy

Nimic nu lipseşte. Bugatti, Lamborghini, Lancia, Alfa Romeo, maşinile electrice ale anilor ’50, care n-au avut succes, automobilele americane dintre cele două războaie, şi maşinile englezeşti, şi Minerva, belgiene, şi maşinile germane, franţuzeşti. Există şi staţii de benzină vechi, şi capace de roţi, şi motociclete, şi reclame la service-uri şi la primele Grand Prix-uri, la care participarea era mai degrabă un semn de mondenitate.

Un loc aparte îl au designerii. Cei mai buni, italienii. Pininfarina este unul dintre numele legendare ale cărei creaţii sunt întâlnite mai nou în muzee de artă din Paris sau Torino. Şi pe stradă, desigur, purtând numele Ferrari, Alfa Roméo Giulietta Spider, Lancia sau chiar Volvo.

Pentru că anul acesta s-au sărbătorit 100 de ani de Maserati, muzeul era locul cel mai potrivit pentru sărbătoarea continuă a acestui brand. Au fost modele din care s-au produs sub 500 de maşini în 7 ani. Preţurile pornesc de 30 de mii de euro şi depăşesc cu o viteză de neoprit limita de 130 de mii. Comparabile cu operele de artă. Şi automobilele.

Minunat este că poveştile depăşesc limita muzeului, ies în stradă şi se plimbă pe sub nasul nostru. Numai să avem ochi să le vedem!