Published on august 6th, 2014 | by Marius
0Atelier Aurelian Broască
Orașul Năvodari este de nerecunoscut. La mare, vilele și hotelurile cresc ca pe marile plaje iar orașul, curat și vopsit, este garnisit cu sculpturi, mai puțin opere de autor cât mai ales copii, inclusiv Mihai Viteazu de la Univesitate, acum la mare. În Năvodariul natal, pictorul Aurelian Broască și-a ridicat un atelier plin de lumină și vise pe locul unde se juca în copilărie. A absolvit în 1996, la clasa profesorului Horia Paștina și a purces la artă pe cont propriu. Tușa sa este de meșter în plină strădanie și operă. Lumina Dobrogei se află în ADN-ul său artistic iar construcția inteligentă și de largă rezonanță. Ce lipsește de aici este o simeză insistentă care să ne bucure de pictura lui Aurelian Broască.
Un pictor fericit
Marius Tiţa
Stăpân al măiestriei şi al tehnicalităţilor, tânărul Aurelian Broască ne amăgeşte cu o boare de clasic liniştit, pastelat şi luminos, pentru a ne arunca imediat în lumea lui intempestivă, şarjată, cu subtil meşteşug al pamfletului şi sarcasmului. Pictorul se raportează cu multă siguranţă la personalitate, cu şăgalnică închinăciune şi iute surprindere în interpretare. În portretul de expresie îşi mângâie victimele cu ulei şi tehnici mixte, ca un năzdrăvan flamand scăldat în culoare. Aurelian Broască este un astfel de pictor fără frică de oameni, care îi vorbesc, iar el ni-i vorbeşte în cadrele sale cu meşteşug alcătuite. Mai încolo, la peisaj, artistul îşi trage sufletul şi cade în mrejele reveriei. E multă iubire unde pune el lumina, în transparenţe mediteraneene şi accente pontice. Detaliul e ca un salut matinal ce îţi înseninează ziua şi te face prieten cu toate locurile pe unde nu ai trecut, dar le-a portretizat pictorul. Şi mai este mult joc de spaţii cromatice, ca atunci când vorbeşte limba naturii statice, a alcătuirii de atelier sau doar de imaginaţie şi observaţie. E mult talent şi încântare în pictura lui Aurelian Broască, într-o armonie de predestinare şi nerăbdare, o permanentă simeză, ce te apropie de artă şi de fericiţii ce trebuie să fie aceia care ne-o creează.