Cela Neamțu la Academie – Tapiserii ca artă și portretul lor de când erau mici

Cela Neamțu la Academie

Tapiserii ca artă și portretul lor de când erau mici

Marius Tița

În expoziția de tapiserie deschisă de Cela Neamțu la Academie sunt revelate secretele străvechi ale unei arte enigmatice! De fapt, arta este străveche, dar secrete nu sunt. Știm cum se face tapiseria, dar nu ne vine a crede. Nu este deloc ușor să faci imagini din fire colorate. Întâi înflorește ideea, apoi artistul pune totul pe hârtie. Cifre enigmatice apar și ele pe acest desen la fel de mare ca tapiseria ce ni se va arăta. Nici măcar acele cifre nu sunt enigmatice, ele reprezintă tot atâtea culori, dar nu ne vine ușor să credem că pictura cu fire poate merge în așa detalii și vibrații cromatice!

Pentru că asta a făcut Cela Neamțu, artist de mare sensibilitate, talent și rezonantă implicare. Din fire și fibre textile, colorate în nuanțele pământurilor, plantelor și cerurilor. Secretele pe care ar trebui să le căutăm pe simeze sunt anunțate chiar de afiș: ”Desene din spatele firelor”. Nu toate desenele, ci numai câteva, pe care artista le prezintă pentru a ne face să înțelegem arta tapiseriei, domeniu de creație complicat, laborios, dar foarte expresiv, căruia i-a dedicat o înălțătoare operă, cariera și întreaga viață.

Nu de puține ori am avut ocazia și bucuria de a anunța evenimente din viața și opera Celei Neamțu, calda recunoaștere din partea consătenilor de la Piciorul Lupului, localitatea natală din Iași, care i-au dat numele casei de cultură din localitate, unde este expusă o donație importantă iar pe fațadă chiar o lucrare monumentală realizată de fiul său, pictorul și profesorul Lisandru Neamțu. Și titlul de cetățean de onoare al județului Iași, decernat în timpul expoziției recente de la Palatul Culturii din Iași, curatoriată de Adina Rențea. Acum ar fi trebuit să vorbim de expoziția dezvăluirii secretelor dar avem, de fapt, bucuria de a trăi povestea tapiseriei, pusă în lumină de cea care a făcut din această artă un univers al emoției și frumuseții, al încântării și vibrației spirituale.

Ce vedem în expoziție? Minunate tapiserii, monumentale și impunătoare, desene mai vechi, în care se anunța imaginea ce avea să fie pusă în ițe și fire, și acele cartoane cu desenul tapiseriei, păsări sau ferestre, acoperite de cifre. Ca într-o practică foarte la modă în zilele noastre, cifrele reprezintă culori. Dar nu cele ce vor fi puse, ca relaxare, de cei care încearcă să scape de stress, ci culoarea firelor care în meșteșugul tapiseriei vor da contururi și profunzimi, vor desena și vor colora alegoria imaginată de artistă. Mult i-a plăcut artistei și sunt fericit pentru zâmbetul luminos cu care a întâmpinat observația mea că desenele și schițele pe care ni le prezintă în expoziție sunt portretele tapiseriilor de când erau mici.

Dacă în urmă cu fix șase ani îndrăzneam să prezint unui public avizat câteva idei despre ceea ce ar putea fi estetica stadiului intermediar, simt că aceste cartoane cu semne utilizate în tapiserie susțin mai clar ca orice conferință sau cercetare această frumusețe aparte, care vine direct din atelierul creației artistice și ne vorbește prietenește despre operă și nașterea frumuseții.

Mulțumesc Celei Neamțu pentru bucuria de a ne împărtăși vraja exuberantă a acestor descoperiri, pentru dragostea cu care ne onorează pe toți cei care vrem să vedem și să ne încântăm!