Cum a apărut «Soleil de l’Est»?
Michel Gavaza, Soleil de l’Est
Imediat după evenimentele din decembrie 1989 și, în continuare, în 1990, în euforia «grandioasei» revoluții, francezii, cu surprindere, și-au dat seama de existența și a altor țări în Europa de Est, nu numai a URSS. Debusolați, nu știau de unde să ne ia, ce legături avem noi cu Occidentul, cu cultura sa și, mai ales, faptul dacă noi avem ceva cultură și de unde o avem. Mai putin câțiva intelectuali de frunte, care știau bine despre legăturile culturale, spirituale, istorice, lingvistice, dintre Franța și România, și celelalte țări estice, chiar dacă nu francofone, marea majoritate a «celor de rând» nu aveau nici un fel de informații reale și concrete despre țările din Europe de Est. Despre polonezi se știa de «le plombier polonais» și altă expresie «ivre comme un polonais», Bucureștiul era confundat cu Budapesta iar despre populație se credea ca toți suntem numai muncitori și țărani cu sapa în mâna, că muncim în colective, iar cultura, ce e aia ? de unde ? O prima limpezire a lucrurilor au adus-o jurnaliștii care se aflau în București în acele zile de sfârșit de decembrie și care se adresau în franceza omului de rând, de pe trotuar, iar acesta nu numai că înțelegea ce-i spunea jurnalistul dar mai și răspundea în limba lui Molière. Uimitor, chiar și pentru jurnalisti! Evident, informațiile din mass media franceză despre țările din Est, în perioada războiului rece, erau foarte reduse și dirijate pe anume direcții, exact ca și la noi despre Occident, în perioada celor 45 ani de comunism.
Aurel Nedel, 2008
În a doua jumătate a lui decembrie 1989, din proprie inițiativă și cu ajutorul Primăriei din Tours, am organizat o expoziție la galeria «Maurice Mathurin» (galerie pe care o știam de la Francisc Bartok, artist decedat, din păcate, prematur, în 1987, care a avut și el o personală acolo), expoziție intitulată «Icônes et monastères de Roumanie». Prezentam publicului o serie de fotografii ale mânăstirilor din Bucovina, cu detalii despre pictura murală exterioară, cu pliante realizate personal, și câteva icoane pe lemn și pe sticlă. Expozitia a coincis cu căderea dictaturii în țara noastră, iar vizitatorii credeau că aceea expoziție e legată special de acest eveniment. Nicidecum, conform celor obișnuite, expoziția a fost planificată cu un an înainte. Tot atunci la expoziție (noi fiind cu radioul mereu deschis) au venit sute și sute de oameni să ne întrebe despre Est și îndeosebi despre țara noastră, despre credința, cultura, istoria, limba și traditiile noastre. Ne felicitau că suntem un popor glorios. Parcă visam, nu-mi venea a crede. După cum se știe, cursul ulterior al evenimentelor a dovedit altceva. Tot în aceea perioadă, Primaria a convocat câțiva din românii stabiliți în Tours, ca să recomandăm un oraș din România pentru a se trimite ajutoare, vreo 20 de vagoane de mărfuri diferite, adunate prin bunăvoința cetățenilor și a unor instituții. Urmare recomandării noastre, Brașovul s-a înfrățit cu Tours. Mărfurile au ajuns la Brașov, unde s-au pierdut, datorita unor escroci.
Cu ocazia acestei expoziții și a contactului cu publicul, soția mea și cu mine ne-am dat seama că, dacă ar exista o organizație culturală franco-româna, ar fi posibilă prezentarea mai multor aspecte culturale din România și, de ce nu, și din alte țări din Est. Astfel, francezii ar putea avea mai multe cunoștințe despre țara noastră. La aceea dată nu aveam nici o noțiune despre ce este un ONG, o asociație fără scop lucrativ. Iar la ambasadă și la Centrul cultural român de la Paris era încă foarte greu de apropiat. In continuare am studiat documentația de creare a unei asociații, conditiile impuse și înscrierea la Prefectură. Astfel, membrii familiei noastre, împreună cu o mână de entuziaști francezi și franco-români, cunoscători ai culturii din țările din Europa de Est, ne-am hotărât sa creăm o organizație neguvernamentală cu scopul de a prezenta în Franța și, apoi, în UE, o parte din cultura acestor țări, prioritar din România, și îndeosebi artele vizuale. De ce artele vizuale ? Pentru că noi, soția mea și cu mine, eram deja pe acest făgaș prin cunoștintele ce le aveam în domeniu, prin faptul ca în România, în anii 75 – 85 încropisem o colecție de lucrări semnate de Baba, Musceleanu, Piliuță, Pacea, Cilievici, Nedel, Brădean, Bandac, Bartok (s-a stins în Franta la vârsta de 50 ani, dupa cum am arătat mai sus). Pe toți acești mari pictori i-am cunoscut personal și ne-am văzut cu ei de mai multe ori la atelier. Iar arta populară ne-a fost cunoscută încă din copilărie. Aceasta a fost motivația și scopul asociației nou create. Mergeam pe un drum relativ cunoscut. Documentul cel mai important a fost conceperea statutelor și a unui proces verbal prin care membrii fondatori au decis crearea asociației. A trebuit să-i găsim și un nume apropriat. Am hotărât cu toții să o botezam «Soleil de l’Est» ceea ce înseamnă razele de cultură venite din estul continentului european și propagate peste tot Occidentul! Simbolic și realist căci mulți dintre marii oameni de cultură, pictori, muzicieni, scriitori, din sec XlX și XX, ce au avut un important cuvânt și aport la dezvoltarea culturii europene și mondiale, provin din țările din Europa de Est, fiind ruși, români, polonezi, maghiari, etc.
Intrucât la acel timp noi eram foarte prinși în câmpia muncii, declararea asociației la Prefectura din Tours a avut loc în martie 1994. Astfel, în mod legal, cu toate actele în regulă, inclusiv declarație la fisc și cont în bancă, am continuat cu motivație spirituală și cu perseverență să organizăm diferite manifestări culturale.
După 20 ani de activitate, Soleil de l’Est, are la activul său organizarea unui număr de peste 90 expoziții în Franța, România, Belgia și Olanda, a editat 11 titluri de carte, din care prestigioasele două volume «Présences de la peinture contemporaine roumaine en France avec Soleil de l’Est» și a invitat la reședințele de artiști, pe Valea Loarei și la Collioure, în Midi, un număr de 108 prestigioși artiști pictori din România, Rusia, Polonia, cât și resortisanți din aceste țări stabiliți în Franța, Germania, Belgia, Suedia și USA.
Publicul nostru permanent, în număr de peste 600 persoane, prin vizitarea numeroaselor expoziții pe care le-am organizat în cei 20 ani, este la curent cu ce se petrece în cultura română și ce a altor țări din Est, îndeosebi pe linie de pictură contemporană. Un alt aspect inedit pe care l-am reluat recent este expoziția de ceramică și icoane din România care a adus pe simeze, prin buna comunicare efectuată, o serie de persoane, care au fost în România recent sau chiar în anii dinainte de ’90, și care cu totii și-au exprimat deosebita satisfacție de a fi cunoscut țara și poporul nostru ospitalier. Ce au văzut în expoziția noastră a fost un plus față de ce au văzut în țară pe parcursul șederii în România. Pe această cale, Soleil de l’Est aduce o valență pozitivă la prestigiul României în Franța.
In acestf fel, asociația Soleil de l’Est participă pe măsura forțelor sale, la crearea marii Europe Culturale de mâine, puternică și unită, de la Atlantic la Urali.
Mihail Gavril, Briare, 2012
Ion Nicodim și Michel Gavaza, cu Adam și Eva, 2006
Măriuca Oteteleșanu, Briare, 2011 Valentin Tănase, La Pardalera, Elne, 2001
Barcelona, 2002
Pictorii români din străinătate, în tabară de acasa, la Bran, în Scheii Brașovului și la Galeria Apollo din București
Emil Ciocoiu, Germania
Tudor Banuș, Franța
Michel Gavaza și Marius Tița, Paris, 2014
Related Posts
ARC peste TIMP, pictură de Luminița GLIGA și Liviu CIHODARU la Galeria LABYRINTH din București →
“Soleil de l’Est – vingt ans d’activité”, vernisaj și lansare de album →
Asociația Soleil de l’Est prezintă PEINTRES ROUMAINS CONTEMPORAINS la Paris →
