Curtea Goleștilor, de 75 de ani muzeu, istorie de secole
Muzeul din Golești
Acum 75 de ani, pe 7 iunie 1939, în Monitorul Oficial apărea decretul prin care regele Carol al ll-lea înființa Muzeul Dinicu Golescu chiar pe locul unde se afla istoricul leagăn al Goleștilor, lângă Pitești. Beneficiar era Ministrul Culturii și Artelor iar plata de 1 milion de lei de despăgubire pentru expropierea terenului și a caselor. În centrul noului muzeu se află conacul Goleştilor, construit în anul 1640, de Stroe Leurdeanu, un strămoș al Goleștilor, care l-a înconjurat cu ziduri înalte de cărămidă și turnuri de apărare dotate cu tunuri. În prezent, este singura construcţie laică medievală fortificată din România și se consideră că prefigurează stilul brâncovenesc. În 1646, Stroe Leurdeanu ridică și biserica din vecinătatea conacului, peste drum de poarta de intare, construcție care îmbină influenţele din Valahia cu cele din Moldova, din Armenia şi din Orientul apropiat. Sistemul de fortificaţii ale conacului cuprinde zidurile cu contraforturi şi metereze şi are forma unui patrulater, ce prezintă în colţuri câte un turn rotund din cărămidă cu platforme interioare de lemn pentru soldaţi.
Un moment aparte în istoria Curții Goleștilor este „Şcoala slobodă obştească”, înfiinţată de marele cărturar Dinicu Golescu, prima şcoală modernă cu predare în limba română. Aici învățau copii din apropiere, indiferent de starea socială. Manualele erau gratuite şi, pentru prima dată, erau primite la învăţătură şi fetele, alături de băieţi. A funcţionat în perioada 1826 – 1830.
În apropiere, chiar deasupra intrării principale, se află Foişorul lui Tudor Vladimirescu. Aici şi-a trăit Domnul Tudor ultimele zile de libertate, între 18 şi 21 mai 1821. Retrăgându-se dinspre Bucureşti spre munţii Olteniei, Tudor şi-a instalat tabăra la Goleşti, fiind în bune relaţii cu boierii Goleşti. Din nefericire, aici a căzut victimă unui complot pus la cale de către membrii Eteriei şi de către unii dintre pandurii săi, nemulţumiţi de atitudinea foarte severă pe care acesta o avea faţă de orice act de indisciplină. Capturat de oamenii lui Alexandru Ipsilanti, a fost dus spre Târgovişte pentru a fi judecat, însă pe drum a fost asasinat de Iordache Olimpiotul, trupul fiindu-i aruncat într-o fântână. Lângă turn se află Bolniţa, aşezământ destinat celor bătrâni, bolnavi şi săraci. A fost înfiinţată de marele ban Radu Golescu şi întreţinută pe cheltuiala sa. În apropierea conacului se află parcul Goleştilor, unde exista, în vechime, un eleşteu traversat de un pod din lemn de mesteacăn, un foişor şi statui din piatră, după moda vremii.
În istoria muzeului înființat în 1939, extrem de importantă este ampla renovare desfășurată în plin război, între 1942 și 1943. Imaginile fotografice de atunci arată un adevărat câmp de ruine din care a renăscut conacul și întreaga curte a boierilor Golești. În 1958 a avut loc deschiderea Secţiei Memoriale a familiei Golescu şi a Expoziţiei de Istorie care prezintă evenimentele de la 1821, 1848, şi 1859 la care generațiile de Golești au participat implicat. În 1966 a fost înființat „Muzeul Viticulturii si Pomiculturii din Romania”, care înfăţişează civilizaţia ţărănească de la mijlocul veacului al XIX-lea, din principalele zone viticole şi pomicole ale ţării, proiectat să cuprindă 34 gospodării (18 viticole şi 16 pomicole) şi un han, repartiţia pe provincii istorice cuprinzând: 7 gospodării viticole şi 7 pomicole pentru Oltenia şi Muntenia, o gospodărie viticolă din Dobrogea, 4 gospodării viticole şi 4 pomicole pentru Moldova, 6 gospodării viticole şi 5 pomicole pentru Transilvania.
Obiectivele de vizitat la Muzeului Goleștilor s-au îmbogățit semnificativ prin strădania celor care au lucrat și lucrează în această instituție. Ce găsim la Golești? În primul rând, conacul Goleștilor, cu statuia lui Dinicu Golescu în rondul de la intrare și cu un bogat fond expozițional legat de secolele de viață și strădanie a cărturarilor din acestă familie. De jur îmorejur, impecabil conservate și restaurate, se ridică zidurile care adăpostesc Foisorul lui Tudor Vladimirescu, Bolnița, Școala, baia turcească din secolul al XVlll-lea, săli de expunere și de conferință, turnurile de apărare. Pe de o parte se deschide livada cu eleșteu, unde se ridică, în ultimul timp, și cortul unde se desfășoară numeroase acțiuni organizate de Muzeu. Iar pe de alta se desfășoară cele 10 hectare de sat românesc, cu 35 de case, o sinteză de lemn, piatră și alte materiale tradiționale. De asemenea, a fost înființată o herghelie după toate regulile, cu cai și ponei.
