Emoția artistică a Almei Redlinger
Emoția artistică a Almei Redlinger
Adrian Buga
Dintr-un catalog de expoziție vechi și uzat, aflăm că, acum 40 de ani, Alma Redlinger avea a cincea din cele șapte expoziții organizate la Galeria Simeza pentru a-și face lucrǎrile cunoscute. Galeria Simeza a condensat atâtea trăiri, sentimente și parfum din viața artiștilor care au expus aici încât fenomenul Simeza ar merita sǎ fie subiectul unui studiu amplu. Oare putem să ne imaginăm cum arătau toate simezele din cele șapte expoziții ale Almei? Ce studiu de istoria artei s-ar naște dacă am privi unitar, cu ochii minții, lucrările expuse în această galerie!
Alma Redlinger mi-a povestit cu mare bucurie despre fiecare expoziție de aici. Mai mult decât atât, pregătirile evenimentului erau urmărite și finalizate de toți membrii familiei Redlinger. Nimic nu era lăsat la voia întâmplǎrii. Orice detaliu era discutat și atent analizat: broșurile, cataloagele, invitațiile, telefoanele date, chiar și etichetele. Iar pentru că panotarea năștea discuții stilistice aprinse, artista tăcea, asculta, iar la final spunea: „Lăsați, ducem tablourile în sală și o să vedeți că se așează ele singure!”
Despre arta sa, Alma Redlinger afirma: „Taina picturii o descopăr în natură, în realitatea din jur. « Pe măsură ce le percep, lucrurile-s ale mele » [Lucian Blaga] şi încerc să le redau aşa încât cei care văd să fie convinşi de adevărul celor pictate, chiar dacă fiecare vede în tablourile mele altceva”. Artista foloseşte în arta sa compoziția pentru a introduce măsura ideală a spiritului în măsurile aleatorii ale lucrurilor.
Catalogul în care citiți acest text păstrează atât forma cât și conceptul grafic al celui realizat în 1978. Atunci, literele bine alese au fost puse în pagină de fiica sa Ileana cu ajutorul șablonului de scris − un semn de dăruire și de meticulozitate din partea ei. Fiecare gest al familiei, mare sau mic, a contribuit la naşterea emoției artistice pe care o simțim pulsând în pânzele Almei Redlinger. Cuvintele calde și pline de admirație ale soțului, susținerea necontenită a celor două fiice și dragostea nepoților și strănepoților, toate se regăsesc în lucrările pictoriței. Emoţia artistică la care mă refer se regăseşte și în gândurile lui Van Gogh, care scria, însufleţit de o intenţie îndrăzneaţă: „toată iubirea pe care o simt pentru familie trebuie să o pictez în pânzele mele”.
Când am privit-o prima dată pe Alma Redlinger cum lucrează, am avut sentimentul că vede, pe lângă naturile statice (compozițiile de interior cum le numește soțul său) sau modelele din atelier, o imagine privită și simțită anume de ea. Din când în când, își îndrepta ochii spre această imagine secretă, misterioasă. Ochii ei fixau în plin o capodoperă imaginatǎ și transpusǎ pe pânzǎ de ea − un tablou susținut cu dragostea soţului, fiicelor, nepoţilor şi strănepoţilor ei.
Related Posts
Sanda ȘĂRĂMĂT – pictură, acuarelă, desen →
Incertitudinile lui ZuZu sau Certitudinile doctorului Caratănase →
Medalia Custodele Coroanei române →
