Florin Bârză – pictor, vitralist
Galerie de pictură şi grafică – teme:
Coregrafie Sociobalet
Arlechine Nud
Portrete Cerşători
Bucatele pamantului Carnaval venetian
Capricii Lecturi
Corrida Ecvestre
Peisaj Geometrii
V itralii
Note critice:
Un pictor al exaltării romantice
„Florin Bârză, pare să ne convingă că eseurile sale picturale nu-s doar un recurs epigonic la lecţia marelui său dascăl.
Este şi motivul pcntru care, judecând prin prisma acestiei note stilistice, cele mai atractive compoziţii propuse de artist pentru simezele Galeriei IRECSON mi s-au relevat a fi cele boşate. O „citire în survol” a pretextului real, mai ales când acesta poartă un grad ridicat dc reprezentare simbolică, la care s-ar putea adăuga patetismul atitudinal sau gestica personajelor, îl scutesc pe artist de subterfugiul detalierii descriptiviste sau narative.
În această situaţie, Florin Bârză îşi derobează discursul pictural de deconstrângerile de ordin ideatic / tematic, lăsând câmp deschis sugestiilor şi mişcării de înţelesuri. El îşi asumă astfel singurul tip de limbaj în care se pricepe cel mai bine să comunice ceva interlocutorului său prezumtiv: cel al picturii. Mai exact spus, al culorii.
În jurul acestei scene cu încărcătură simbolică sau metaforică – nu o data trimiterile la imagologia hristică sau la contorsionatele reprezentări ale mitologiei cuplului, ori ale suferinţei, durerii exaltării erotice, icarice sau terpsichorice sunt evidente. Bârză desfăşoară adevărata lui demonstraţie de pictură.
Un pictor care nu se sfieşte însă să picteze peisaje şi scene de gen galante, în cel mai devotat stil „burghez”, i-aş zice spre deliciul unei clientele mult mai avide de savori vizuale, decât de subtilităţi picturale. Meritul artistului este că şi în acest „joc salonard, de încălzire a mâinii, se ia în serios, fără să-şi compromită meşteşugul! ” ( Corneliu Antim – Dimineaţa, 26 Mai 2005 )
„În toate lucrarile exspuse astăzi –vitralii, grafică şi acryl-subiectele sunt foarte puternice. Vă recomand să studiaţi cu atenţie fiecare lucrare, este mai mult decât ceea ce am crede la prima vedere, sunt gândurile artistului. Vitraliile sunt un discurs de la psihanaliză până la subiecte valabile ale zilelor noastre. În grafică vedem o aplecare asupra filozofiei vieţii de cuplu. În pictură, aceasta relaţie dintre bărbat şi femeie este trimisă în sfera în care lumina capătă culoare şi profunzime. Mult timp geometria a fost considerată, şi poate mai este încă, ştiinţa adevarului. Dacă ieşim în afara geometriei nu putem cunoaşte adevărul. Florin Bârză caută adevărul, caută să se exprime, să ne prezinte nivelul de cunoaştere la care a ajuns, într-un mod artistic. ( MARIUS TIŢA-VERNISAJ “CAPITELURI ŞI FLORI DE BOLTĂ” GALATECA decembrie 2008 )
Adept al stilizărilor compoziţionale şi cromatice moderne
„Scriam, cu altă ocazie, că „Florin Bârză este foarte sigur pe arta sa, că „Deşi a răspuns elementelor şi tehnicilor artei moderne, care şi-au dovedit valoarea şi perenitatea, nu s-a rupt nici o clipă de temeliile clasice, solide ale artei tradiţionale„ şi că toate compoziţiile sale „sunt veritabile sinteze de tradiţionalism şi modernism”. Sistemul de corespondent cu finalităţi de sinteze, ridicat la grad de lege estetică de simbolişti, este magistral pus în valoare de originalitatea cu care, în pictura lui Florin Bârză, „colaborează” strâns desenul, arta compoziţională şi cromatica. În ciuda eforturilor supraomeneşti, inteligent şi inspirat „ascunse” şi, deci, aparent inexistente, dansatorii (dansatoarele, în special), surprinşi cu uneltele graficii (creion, cărbune, tuş etc. în alb-negru) sau ale picturii (surprinzătoare şi scânteietoare explozii cromatice, menite să ne fascineze ochii!), par entităţi spiritualizate”(Augustin Macarie )
GESTUL EVLAVIEI
„Este un pictor ale cărui expoziţii nu poţi să le ocoleşti.Este unul dintre cei mai prezenţşi artişti din generaţia de mijloc şşi remarcabil este faptul că, fiecare expoziţie înseamna o altă faţetă a preocupărilor sale. În vara acestui an, la Institutul Cervantes ne introducea în lumea spaniolă a luptelor cu tauri şi kn lumea dansului spaniol înflăcărat şi nostalgic. Se poate spune că are pictura “în sânge”, că trăieşte şi respiră prin această formă de artă. Experienţa a adus cu sine noi registre în care germinează şi înfloreşte fineţea de spirit a artistului şi valenţa lui de temerar prin care se pbligă să creeeze sinteze elocvente şi evocatoare.Are DARUL de a face ca realitatea sa fie acolo, pe pânze…Şi totuşi, imaginea să te conducă in TRANSCENDENT. Majoritatea picturilor lui sunt “eseuri”, sunt probe de inspiraţie şi inteligenţă modernă. Indiferent de registrul emoţional în care vrea să comunice, imaginea are eleganţa care se dobândeşte prin har, muncă şi ştiinţă. Florin Bârya îşi rosteşte discursul plastic la modul admirabil pentru că o face în spiritul armoniei şi firesculuia forţei cu care crede în IDEE. Din imaginile pictate de el se îndreaptă spre privitor unde magnetice: ele te conduc într-un abis poetic, un spaţiu în care realul şi proiecţia lui în suprareal se balansează în talgerele BALANŢEI care, cândva, ne va spune Adevărul. Pretutindeni în această lume a formelor şi culorilor, undeva în subteran, artistul o ştie, pulsează legile sfinte ale GEOMETRIEI. Este, cu siguranţă, un artist care îşi împlineşte vocaţia: cea de PICTOR.” (Cristina Maria Angelescu NINE O’CLOCK Noiembrie 2000 )
UN EXUBERANT CONCERT COLORISTIC
„Prima întâlnire cu pictura lui Florin Bârză, petrecută la Institutul Slovac de cultura, m-a surprins prin rafinamentul coloristic al tablorurilor expuse. Motiv arhisuficient de a mă face să mă indrăgostesc pentru totdeauna de pictura sa.Sigurantei desenului, rafinamentului cromatic care-mi declansasera admiratie la întâlnirea evocată, li s-a adăugat o surprinzătoare undă de umor.Încercările de a se înscrie în căutările moderne ale timpului, pictorul le intitulează cu o fină autoironie… LIPA LIPA PRIN ABSTRACT. Un alt tablou, sugestivă demonstraţie de tehnică picturala constructivistă se numeşte “ decompoziţie”.În peisajul atât de divers al picturii româneşti, pictura şi grafica lui Florin Bârză conturează o personalitate creatoare distinctă, un talent de mare vigoare, un colorist care ştie să valorifice cu maturitate lecţia marilor colorişti, de la Ciucurencu la Vasile Grigore.” ( Constantin Vişan, 1997 )
CULTUL CULORII
„Încerc să mă situez la ceea ce numesc jumătate de drum între o pictură exteriorizată si una interiorizata. “ Florin Barză este unul dintre acei nu foarte multi artisti care au învăţat când să domine culoarea şi când să se lase dominat de ea.” ( Ana Barton Flacara nr. 5 / 2001 )
Irealitatea nonimaginară
„O mobililate spirituală cu totul şi cu totul remarcabilă face ca logica neliniştită a lui Florin Bârză să nu se împiedice niciodată în lestul trăirilor imediate, în capcanele lipsei de informaţii sau în spaima de a deveni neplauzibilă sau chiar impardonabilă.Din punct de vedere stilistic, expresia plastică lunecă adesea spre formulări de tip expresionist, al căror dramatism este subliniat, în unele cazuri, prin contraste acute, iar alteori prin pulsaţia discretă a fundalurilor, pe care pictorul le tratează, de altfel, cu maximă atenţie în aproape toate lucrările sale.Coloritul impetuos, dezvăluie substratul tensionat al confruntării dintre imaginaţia speculativă, abstractă şi conceptualizată proprie artistului şi corporalitatea strivitoare a constrângerilor strict figurative care intervin în anumite împrejurări. Acestea din urmă sunt însă experienţe liber asumate ale unui pictor original, profund şi sigur pe sine care se află în mod vizibil într-un proces de expansiune tematică şi stilistică, urmare firească a deplinei sale maturizări artistice.” (Corneliu OSTAHIE Ecart, 2 Iunie 2005 )
Pictor de iluzii
„Artistul face un elegant expozeu ideatic, parcurgând mai multe etape ale realului, între palpabilitate şi iluzie. Bun cunoscator al anatomiei si atent observator al jocului evanescent „al luminii pe cutele vesmintelor largi din matcriale strălucitoare, bogate, Florin Bârză dă concretete acestor fantoşe desprinse din comedia del’arte, din dramaturgia lui Carlo Goldoni si impregnate de personalitatea cu aura de mister a lui Antoine Wattcau. In rapida surprindere a unui gest, a unei luciri metalice, a unei priviri ironice sau perfide strecurate prin ochii măştii, expozantul se adjudecă pictor de iluzii, de impresii trecatoare.El nu picteaza oameni reali, ci paiate prinse intr-o sarabanda diabolica. Gamele reci – verde, albastru, violet, luminate de complementarele lor – se evidenţiază pe fonduri împărţite, de obicei pe verticală, în doua spatii distincte, pentru decuparea personajelor în functie de nuante.Mediul fantastic al travestirii, idealul de a deveni, fie şi pentru o clipa, altcineva, fiinţa din vis, este o veche preocupare a plasticienilor de totdeauna, iar Florin Bârză a reuşit să o parcurga în toată complexitatea sa, incitând fantezia şi reveria.” (Adrian-Silvan Ionescu )
Axioma imaginii
„Cu toate că litlul acestor randuri pome fi inselator la o prima vedere, FlorinBârză nu este nici pe departe un exact, un „emiţător” de enunturi si imagini plastice, ci dimpotriva, „inarmat” cu talent si lirism de o factura cu toiul specială, cauta, si găseste, definiţia cea mai clara a conceptului artistic, prin expuneri succesive si nuantate ale motivului pictural.Greu de încadrat într-un anume curent plastic. Florin Bârză „cocheteaza” într-un mod fericit si plin de naturalete cu tehnici complexe de expresie plastica , ce isi extind aria de la figuraiiv, expresionism. post-expresionism, pana la pictura moderna, cu geometrizari si abstractizări pline de inedit sau, de ce nu, mergând mai departe, la pictura de factura onirică.De remarcat mai este componenta ludica a creatiei artistului, care „investigheazi” cu talent si aplomb, lumea teatrului si dansului, balerinele si personajele sale aflate in rol sau in momente de repaus, constituind adevarate modele de gen, ce au ca sorginte si pe Degas, dar in egala masură imprumuta si notele acide ale creatiilor unui Toulouse-Lautrec!'” ( Dragos Ciobanu )
„Pasiand in acest spatiu, in aceasta expozitie, Avem curajul , indrazneala , temeritatea de a ne crede chemati sa patrundem intr-o alta realitate decit cea aparenta, intr-o alta lume decit cea existența – ne asumam riscul pierderii de sine pentru a renaste intr-un alt spatiu, intr-un alt univers, in singura unica realitate adevarata, aceea a formelor ideale in care libertatea noastra este absoluta si sufletul nostru mintuit; intram in orizontul desprins de timp si de spatiu, acela al fericirii – asemenea aceluia din care ne-am nascut si in care vom ajunge si o clipa aici, si acum, prin mijlocirea artei, si a creatorului ei, prin opera lui, traim o clipa de eternitate.” ( Dumitru D.IFRIM Word Trade Center – Plaza, Bucure§ti, 2 noiembrie 2000 )
” Lucrările de picturi, preponderent în acril, cât şi cele de grafică, nuduri, compoziţii, peisaje, au o intimitate dinamică. Expoziţia unică în Satu Mare face trimitere la o abordare sincretică a artelor, în care expresia plastică este străbătută de un fior poetic şi coregrafic. Prin aceasta, spectatorul este copleşit.” ( Ovidiu Suciu- vernisaj Muzeul Judeţean de Artă )
„Ciclul „Arlechina” e o temă veche în creaţia lui Bârză, cu un subiect pe care el l-a abordat continuu, un leitmotiv prezent în întreaga sa pictură şi dezvoltat în momentul de faţă într-o manieră de-a dreptul spectaculoasă. Aparent, este o temă simplă, o scenă care se desfaşoară între trei „personaje” – artistul, modelul, locul – şi care ilustrează eterna dispută dintre organicitatea modelului – viu, dinamic, sugestiv – şi rigiditatea spaţiului euclidian în care acesta există ca „obiect” destinat reprezentării artistice. Dacă ar fi să fac o paralelă sugestivă despre natura specială a acestui subiect, aş aminti de acele eterne probleme din domeniul matematicii care nu-şi găsesc niciodată rezolvare, dar a căror „înfruntare” constituie o chestiune de orgoliu pentru savanţi şi, totodată, un excelent prilej oferit lor de disciplina pe care o practică de a-şi antrena mintea. La fel stau lucrurile şi cu o astfel de temă/problemă picturală, care este, prin definiţie, gratuită şi „insolubilă”: artiştii autentici se întorc mereu la ea şi caută să-i găsească, dacă nu rezolvări, măcar enunţuri noi ieşite din comun. Iar cum Florin Bârză este, fără îndoială, un asemenea artist autentic, nu trebuie să ne mire faptul că desenele sale din acest ciclu seamănă cu simbolurile unui alfabet straniu provenit parcă dintr-o altă realitate, dintr-o lume paralelă. Nudurile din actuala expoziţie sunt, cum lesne se poate observa, forme fluide, înotând într-olumină spectrală, contrastele termice şi alăturarea simultană a unor culori de aceeaşi valoare – altfel spus, recursul la tehnici sofisticate şi extrem de dificile – fiind doar câteva dintre „artificiile” stilistice care dau măsura virtuozităţii cu care artistul mânuieşte linia şi culoarea, urmând fără pic de ezitare un proiect conceptual impecabil articulat.” ( Corneliu OSTAHIE, cuvânt rostit la vernisajul galeria IRECSON, Bucureşti, 15 iunie 2009)
“Clovneria lumii, văzute de autorul expoztiei, descinde din filosofia disimulată a celebrului Shakespeare, cu partea sa de inşelepciune umoristică si surâs ce confine duioşie”. ( Octavian BARBOSA critic şi istoric de arta – februarie 1998 GAMB )
„Ca act hiperbolic, masca pictorului bucureştean scoate măsurile unei picturi flegmatice. Aici, modelul ales nu e o simpla transfigurare, ci cutremurătoare echivalenţă.Cu masca, pictorul s-a adâncit de fapt în fiinta umană până a intuit ceea ce era în spatele lui- falsul adică. Tema este abordată astfel prin renunţarea la convenţionalul figurilor şi pentru suveranitatea falsului şi deci, convenţionalul sufletelor. La acest nivel par să se facă toate jocurile existenţei. Masca nu mai este nimic altceva decât As-ul din mânecă. Fiecare trişează, fiecare câştigă. Se creează o atmosferă în care toată lumea e mulţumită, ba chiar veselă. Dar sfidarea, intimidarea, sarcasmul sau cabatinismul sunt nuanţele în care se colorează această veselie. Poate de aici strania senzaţie că-n orice clipă, personajele pot coborî din tablouri pentru a-ncepe un dans cu gesturi galante , lent şi ireal, ca de vis. Un festin în care cu fiecare personaj se prevalează supraeul chinuit de mereu înnoita nevoie de aparenţe. Integritatea morală e distrusă, conştiinţa e abandonată…. spectacolul continuă. Singurul atins de tristeţea acestui joc de societate, pare să fie şsă rămână, prin pânzele lui – artistul. Revolta lui dezvolta un logos agresiv, exactitatea nejustificărilor, pentru că masca localizează sau precizează fără a mărturisi vreodata. Aerul de complicitate, de ocult, de trădare, de coabitare cu vinovăţiile e prefigurat pagină cu pagină. În toate lucrările cabatinismul e contexctualizat. Pânzele propuse de Florin Bârză rămâne un revoltat; fără arme şi fără cuvinte. El are curajul culorilor şi nu violenţa lor. Un spaţiu concret este abordat ca punct de sprijin pentru timpul pe care-l parodiază, îl provoacă sau îl reduce la imagine.” ( Lucia Gologan -“Galeria Gheroghe Petraşcu Tecuci” 1998 )
„Pictura lui Florin Bârză este una de „nolat,ie”. culorile sum puse parca in graba, lusele tradeaza gesturi marcate de nerabdare. Ansamblul lucrarilor este, insa, armonios. construit in migala si cu delicatete. Acest aparent paradox provine din dorinta artistului de a conumica maximuin posibil prin semnele plastice, de a nara pe marginea imaginii care, altfel ar ramane în sfera decorativului. La fel de complexe sunt si sentimenentele care razbat dincolo de linii si culori, nostalgic, exaltare, compasinne si, uneori, revoltă. Contemplativ in peisaje. urmuzian in compozitiile neconvetionale si analitic in naturile statice, Florin Bârză se autodefineste prin actuala expozitie ca fiind un artist cu ample posibilităţi de exprimare plastica. profund si dinamic în înşelegerea si descifrarea spectacolului lumii.” ( Corneliu Ostahie )
„Impresia mea, de altfel de la început, a fost şi este că pentru Florin Bârză pictura nu este doar o profesie. Atunci când dialoghezi cu artistul descoperi că pentru el pictura, arta este o chemare, o vocaţie! Florin Bârză este poate printre puţinii din generaţia lui care a rămas fidel figurativului, realului, dar nu oricum. Te ridică fără să observi în sfera suprarealului, te leagănă între real şi suprareal, totul petrecându-se armonios ca un vis frumos. În acestă lume a lui, şi numai a lui, totul pusează, culoarea, linia, totul este viu, şi ni se pare atât de simplu şi facil. Dar nu este aşa. La baza tuturor acestor impresii se află crezul profund al artistului în idee, în artă, în pictură, drept pentru care astfel reuşeşte să te introducă întru-un univers liric, transcendental. Eu aşa-l simt,, este un adevărat poet, datorită sensibilităţii sale deosebite, datorită convingerilor sale că viaţa este frumoasă împreună cu luptele ei, cu greutăţile ei din care artistul are un loc de refugiu – o insulă fermecată care este arta; loc în care continuă „lupta” cu sine. Lumea lui Florin Bârză este o lume a mişcării, a cromaticii explozive ce susţine atmosfera imaginii, şi nu în ultimul rând al liniei care prin ductul ei constitue scheletul pe care se spijină totul. La Florin Bârză toate acestea sunt lucruri fireşti pe care le stăpâneşte din plin, dovedind că arta este elementul său vital, că are cu adevărat vână de pictor. Este un artist deschis şi sincer.” ( IUDITH ERDÖS – Muzeul Judeţean Satu Mare Aprilie 2009 )
„Autorul, artist sensibil, receptat ca atare şi de un public iubitor veritabil de artă, este un tip care zice: NU! Care poate zice NU! Un NU care este DA legitimat şi curat. De puţine ori am văzut un “munte” atât de bine “îmbrăcat” cu etaje, menit să creeze universul”. E un clasic foarte modern. E un neoclasic care rareori – dar lucrul ăsta se simte – simte nevoia să-ţi spună personal că ştie de “desuetitudinea” lui. Desuetul care se ştie astfel, este un tip care spune un “NU” la un “DA”.” ( Gheorghe Dumitraşcu Senator vernisaj SALA SENATULUI “OMNIA” februarie 2000 )
” Pictura adevărată nu suscită la un discurs probatoriu. Modul în care pictura reuşeşte să dea glas trăirilor noastre celor mai adânci şi celor mai de suprafaţă, ca şi când ar fi în largul lor, la suprafaţă. Florin Bârză se încadrează în categoria acestui tip de artist ce pare sedus de suprafaţa lucrurilor pentru că posedă această virtute de mare autenticitate, de a face să prevaleze, să apară pe acestă suprafaţă, cu nonşalanţă lucrurile. Uşurinţa cu care se mişcă, dezinvoltura cu care dansează în faţa noastră, poate să însemne o discreţie a gravităţii. Numai calitatea, trăirea adâncă îşi permite să nu facă prea mult caz, să nu se sublinieze explicit pe ea însăşi şi să se insinueze ca şi cum ar fi altceva. Când adâncimea unei trăiri afective îşi permite să se joace, să se ia pe sine în răspăr este un semn de mare autenticitate pentru că numai autenticitatea îşi poate permite luxul de a nu se sublinia cu zgomot şi de a nu-şi sublinia ostentativ o anumită aureolă. Sufletul lui, sensibilitatea lui se joacă de-a conceptualizarea menţinându-se în zona metaforei directe, în zona cea mai directă, aproape palpabilă. Lirismul sau este palpabil, invită la acestă decurgere tactilă, ai zice, a vizualităţii. Pe acestă orbită se mişcă şi în acelaşi spirit al discreţiei jucăuşe evoluează destinul acestui mare desenator.” ( Octavian Barbosa vernisaj U – Art Gallery iunie 2008 )
„Aş începe cu acest discurs colorat care nu poate lăsa pe nimeni indiferent, mai ales datorită forţei culorii. Nu sunt mulţi pictorii care nu se tem de culorile primare. În general multi pictori se ascund în spatele griurilor colorate, îşi disimulează trăirile prea intense. Florin Bârză n-o face, îşi pune în pagină cu toată forţa şi puterea trăirile, ele sunt foarte clocotitoare aşa cum sunt şi culorile. Avem de a face cu un artist care nu a căzut într-o manieră – eu personal admir artiştii care descoperă mereu altceva – nu are propriu-zis un stil. Stilul său este să treacă prin toate.” (Luiza Barcan – vernisaj Galeria: „CĂMINUL ARTEI “- Etaj aprilie 2007 )
Pentru mai multe detalii vizitati: www.vitraliureligios.ro
About the Author
Related Posts
Ionel Constantinescu, colecţionarul de amintiri de artă →
Carmen Văideanu expune pictură la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi →
Florin Bârză – Geometrii →
