În trecerea noastră, exercițiu de exprimare plastică de Daniela Voicilă Drăgulescu

Galeria de artă a Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” – București

ÎN TRECEREA NOASTRĂ

exercițiu de exprimare plastică

Daniela Voicilă Drăgulescu

Marius Tița

Viața, ca o scenă de teatru? Spunem asta de multe ori, atunci când sunt surprinși și credem că viața bate filmul. Dar scena este un spațiu aparte, frumos, înălțător, complicat. Suntem acolo dar nu singuri, și nu în pustiu. Sunt mulți actori, decoruri și chiar o cortină. Când ieșim din ramă, zicem că este o punere înscenă. Și ne facem o scenă peste tot, și mereu avem mișcări și posturi, grimase și, mai ales, avem replici.

Destul de ușor, concentrați pe performanța noastră, uităm de decoruri, de peisajul pe care ni l-a pregătit scenograful. Vizual, acolo se află greutatea și lumina întregii povești. Și nu numai vizual. Trăirile ne sunt puse sub imperiul decorului, al cadrului, al plăsmuirii plastice în care ne mișcăm.

În expoziția sa deschisă la Arhitectură, Daniela Drăgulescu Voicilă, acesta este discursul care ne poartă în scena simezelor. Un înger cu aripi mari și ușoare ne întâmpină și ne prezintă ipostaze în tehnică mixtă, laviuri meșteșugite care surprind clipa de mare minune. Adevărate instantanee de viață și mișcare iau loc, alături de noi, în fața scenei. Acolo se desfășoară o întreagă poveste, cu lumini ce dau volum, draperii ce dau umbre strecurate, chipuri de ghips și gesturi din sârmă, abile și subtile ca o sugestie.

Este tot o pictură, dar altfel.