Marin Petre Constantin
Marin Petre Constantin
În fiecare tușă așternută în lunga sa carieră, Marin Petre Constantin este pictură adevărată, muncită, inspirată, sobră. A fost printre cei mai buni pictori ai tinerei sale generații, i s-a oferit șansa unei cariere de succes, în mijlocul acelor vremuri. A preferat să vină acasă și să picteze. Este pictorul Târgoviștei, cel chemat să îi facă ultimele portrete vechiului oraș, cel care dispărea aneantizat de noile timpuri. A pictat mult plein air, direct în fața clădirilor și a oamenilor. Unii dintre copii care îl vedeau scoțând imagini magice din pânze și cartoane și-au făcut un destin din pictură și acum îi onorează amintirea. La București i-au fost profesori Camil Ressu, Ion Marșic, Jean Alexandru Steriadi, G. M. Cantacuzino, Nicolae Dărăscu. Le-a fost profesor și mentor lui Mihai Șerbănescu, Cicerone Ciobanu, Vasile Popa, cunoscuți pictori. Artistul însuși a fost îndrumat spre pictură de Nicolae Gheorghiu, profesorul său de desen din liceu. A simțit talentul uriaș al viitorului pictor și l-a recomandat artistului Vasile Blendea.
Este nevoit să întrerupă studiile, pentru a pleca în armată, la stagiul obligatoriu, revine la facultate și termină, în 1954, la clasa lui Camil Ressu. În ultimii doi ani, a beneficiat de bursa republicană „Ion Andreescu”. Pentru examenul final, examenul de stat, a realizat o pictură de mari dimensiuni (160/220 cm) având ca subiect Răscoala din 1907, intitulată „Nu trageți”. Lucrarea a participat, în 1954, la Expoziția Anuală de Stat a Artelor Plastice și a fost achiziționată de Muzeul de Artă al RPR, în prezent Muzeul Național de Artă al României. După mai bine de un deceniu petrecut în București, în 1965 revine la Târgoviște, dedicându-se operei sale. În prezent, orașul a dat numele pictorului uneia dintre străzile sale. În 2017, la Gura Ocniței, galeria de artă din cadrul Centrului Cultural din localitate a primit numele „Marin Petre Constantin”.
A expus destul de rar față de bogăția operei sale și ne-a părăsit, la 91 de ani, când pictura sa era prezentată pe simeza de la Cercul Militar Național, într-o personală retrospectivă. A pictat dar a și scris mult, cu har, cu drag, cu strălucire. Ca și în pictură, în scris își exprimă gândurile și emoțiile, visele dar și sentințele. Departe de a fi un volubil cucerit de frumusețea verbului unduitor, scrierea sa este mai degrabă aforistică, cântărită și pusă în pagină numai după ce, la fel ca pigmentului pe paletă, i-a dat valențele pe care le-a gândit și simțit.
Fiul său, Gheorghe Petre, merge și el pe calea picturii, într-o manieră personală, iar fiica, Margareta Iordache Petre, pregătește pentru tipar scrierile artistului. (Marius Tița)
Născut: 13 septembrie 1925, Bungetu, comuna Văcărești, județul Dâmbovița
Decedat: 17 martie 2017, Bungetu, comuna Văcărești, județul Dâmbovița
Studii:
1952-1954 bursa republicană „Ion Andreescu”
1945–1954, Școala Superioară de Arte din București, ulterior Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București, actuala Universitate Națională de Arte.
1941–1945, Liceul Comercial din Târgoviște
1955 -membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
1971–1983, profesor de pictură și desen la Școala Populară de Artă din Târgoviște.
Expoziții personale:
1958 – Sala „Nicolae Cristea”, București
1964, 1972, 1973, 1974, 1975, 1980, 1982, 1984 Casa de Cultură a Sindicatelor, Biblioteca Județeană din Târgoviște
1982 – Galeria „Eforie”, București
2017, martie – Galeria Artelor, Cercul Militar Național – București
2017, septembrie – Expoziție de pictură și desen Marin Petre Constantin, mărturie plastică a culorii locale a vechiului oraș Târgoviste, în perioada anilor 1970 – 1980”, Muzeul de Istorie Dâmbovița – Târgoviște
2019, noiembrie – ”Culoarea nostalgiei”, Marin Petre Constantin și elevii săi, Mihai Șerbănescu, Vasile Popa, Gheorghe Petre, Muzeul de Istorie Dâmbovița – Târgoviște
Cărți publicate
Prepeleacul, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2007.
Târgul, Ed. Bibliotheca, Târgoviște, 2008
Lucrări în muzee (Muzeul Național de Artă al României din București, Muzeul de Artă din Târgoviște, Muzeul Municipal Râmnicu Sărat) și în colecții particulare din țară și din străinătate (Franța, Spania, Germania, Olanda, SUA, Estonia).
Bătrână la sobă, 1948
Convoi de căruțe, 1948
Bătrână cu scrisoare, 1952
Strada Domnita Florica din București, 1955
Vadul Ilfovului, 1956
Ion de la Căprioru, 1956
Stan Barbu, 1959
Portret de țăran, 1960
Târgoviște, 1970-1980
Casa Fusse, 1976
Primăvara, 1980
Fiica artistului, 1972, 1983
Poarta Curții Domnești din Târgoviște, 1980
