Pablo Rodriguez Guy, confinamiento, 70, 50

Pablo, pictorul, nu poate fi oprit să picteze, nici de furtuni, nici de meridiane, nici de vreun virus, fie el și cu coroană. Praful de stele din mâinile sale are culoare de pigment pe care îl aruncă peste lume, peste frumos, să îl facă și mai frumos, peste supărări, să le lumineze a pace, peste izolări antivirus, ca să meargă mai departe.

În aceste zile, Pablo Rodriguez Guy ne arată ce a văzut el în jumătatea de secol în care a pictat, cu accent pe ultimul an în care, ca noi toți, a trebuit să respecte un regim de limitare a circulației, de izolare, chiar, pentru a nu ne întâlni cu virusul ce încă ne mai chinuie. Tehnica nu este o limită pentru Pablo, în cele cinci decenii a făcut gravură adevărată și încă mai desenează pe placa de metal, a desenat în cărbune și creion, a utilizat laviul, acuarela și alte metode lichide, a pictat sub toate formele, pe tot felul de suporturi, a pictat minunate corpuri feminine, a găsit mereu armonia luminoasă pentru praful de culoare pe care îl trimite spre contur și spațiu.

Artistul a călătorit în toată lumea, purtându-și penelul în ranița plină de culori. În 2018 și 2019 a pictat în celebra tabără artistică de la Tescani, a realizat unul dintre evenimentele sale cu jocuri de culori purtate de corpul feminin, a vizitat țara și a descoperit Centrul Vechi din București. A lăsat o impresie extraordinară, a plecat cu amintiri minunate. Apoi a vizitat un tărâm ciudat, ”Confinamiento”, pe care l-a domesticit amintindu-și ce a făcut în ultima jumătate de secol. Artă.

Marius Tița