”Veacuri și ziduri”- pictură de Silviu Parascan la Galeriile de Artă “Theodor Pallady” din Iaşi
Uniunea Artiştilor Plastici din România, filiala Iaşi, anunţă deschiderea expoziţiei ”Veacuri și ziduri” a tânărului artist Silviu Parascan.
Vernisajul va avea loc în data de joi, 21 septembrie 2017, ora 18.00, la Galeriile de Artă “Theodor Pallady” ale UAP din strada Lăpşneanu nr. 7 – 9, Iaşi. În cadrul evenimentului vor lua cuvântul dr. Maria Bilașevschi, critic de artă, prof. univ. dr. Constantin Tofan și Felix Aftene, președintele UAP, Filiala Iași.
Silviu Andrei Parascan, născut la 23 septembrie 1989 în Iaşi a absolvit Liceul de Artă “Octav Bancilă” Iași (secția Grafică de șevalet, prof. Vincențiu Vânău) şi este licenţiat al Universității de Arte “George Enescu” Iași, în domeniul Istoria şi teoria artei (2012). În prezent este doctorand la Academia Română, domeniul istoria artei medievale.
Creaţiile sale au participat în cadrul unor expoziţii personale găzduite de Galeriile de Artă ”Theodor Pallady” Iași, Complexul Muzeal Național Moldova Iași (2010), Muzeul Unirii, Iaşi (2003), Galeriile Bibliotecii Județene “Gheorghe Asachi”, Iaşi Galeriile de artă “Casa Cărții”, Iaşi (2002).
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România începând cu 2014, Silviu Parascan a fost invitat să expună şi în cadrul unor proiecte expoziţionale colective dintre care amintim: Bienala Internațională de Pictură, Chișinău, Salonul de Pictură București, Salonul Internațional TEMEIURI – Palatul Parlamentului, București, Salonul Mic București – Galeriile Căminul Artei, București, Fo(u)r Elements (Proiect NAG 2015) – Galeriile ArtA, Palatul Știrbei, București, Festivalul A R T E – Galeriile de artă Cupola, Iași, Atelier35/UAP Iași, Galeriile Pallady-Tonitza (2015), SALONUL NAȚIONAL DE TOAMNĂ, Palatul Parlamentului, București, Galeria Mignon, București, Salonul anual UAP, ARTIS, Iași, Bienala de artă DANUBIANA Ruse-Silistra, Bulgaria, Galeria EliteArt, București (2016, 2015) etc.
Printre premiile și distincțiile sale se numără Premiul pentru pictură la expoziția Identități ieșene, Galeriile ”Ion Neagoe”, Iași (2016), Premiul pentru pictură la expoziția Poveste de iarnă, Galeriile ”Ion Neagoe”, Iași (2016), Diploma de excelență pentru participare la expoziția Fabricat în România, Galeriile ”Atrium”, Palas Iași (2014) sau Diploma de excelență pentru participare la expoziția de artă contemporană românească, organizată de către Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” la Centrul Cultural Român din Zajecar, Serbia (2013).
Mai mult decât o pictură de senzaţie, prezenta serie a lui Silviu Parascan comunică interesul pentru memorie, conservare şi perpetuare a valorii, iar sensibilitatea și afectul privitorului sunt vitale pentru ȋnţelegerea intenţiei. Mărturii ale ignoranţei umane, zidurile lui Silviu Parascan spun povestea unor minorităţi etnice, a familiilor risipite sau dispărute, a credinţelor uitate. Câteva portrete condensează substanţa emoţională a peisajului, conturând un mişcător duet ȋn care degradarea spaţiului, dublată de cea a omului, transformă pictura ȋntr-o meditaţie continuă, hrănită de stările lumii notează criticul de artă Maria Bilaşevschi.
Expoziţia este deschisă în perioada 20 – 30 septembrie a.c. şi poate fi vizitată de luni până vineri, în intervalul orar 10 – 18 și sâmbătă între 10-14.
Maria Bilaşevschi
Preocuparea pentru acel timp ce nu-şi iartă trecerea, ce-şi lasă amprenta peste om şi lucruri, pare a fi o sarcină gravă pentru un artist tânăr, aşa cum este Silviu Parascan. Însă măiestrita disciplină, impusă de ȋndelungatele ore de studiu şi de lucru ȋn atelier, ne prezintă o conştiinţă vie, apăsată de dimensiunile temporale, dintr-o perspectivă cât se poate de actuală şi umană. Predilecţia pentru peisaj, atât ca locul și timpul filosofiei, dar mai ales ca mijloc de accentuare, prin lirismul lăuntric, al unor stări ce se perpetuează şi degradează ȋn tandem cu lumea materială, face subiectul prezentei expoziţii. Trecutul şi viitorul fuzionează în pictura lui Silviu Parascan, dar prezentul nu este o resursă a bucuriei, ci o clipă pentru reevaluarea moştenirii colective. Structurilor fragile, trecute monumente sau edificii, artistul le suprapune amprentele naturii, zăpada pură ori fumul ȋnăbuşitor al unui horn, ori acţiuni tranziente ce au descompus zidirile.
Atmosfera este sporită prin calităţile luminii ce sfâşie suprafeţele ȋngrămădite ale locaşurilor stinghere, apăsate de propriul destin. Albul este simbolic și răsărit și apus. Construcţiile lui Silviu Parascan dau naştere gândului că aceste spaţii sunt, ȋn fapt, atât o construcție socială, cât şi o idee sau o stare de spirit. Mărite sau miniaturizate, condensate sau fragmentate, locaşurile sale au fost pe rând locuri ale ȋnrădăcinării, ale siguranţei şi intimităţii, ale speranţei şi ale pierderii, teritorii spre care sau din care s-a fugit, căutări pentru definirea fiecăruia.
Succesiunile albului translucid şi a brunurilor dense indică narațiuni fragmentate și tensiuni nerezolvate dintre exterioarele expuse și trăirile interioare ale artistului. Culoarea spiritului ȋnsoţeşte acest timp nostalgic sau suferind. Elementele formei nu sunt un dat rigid, ci se pliază pe coordonatele artistului ȋn surprinderea deloc idealizată a unor lăcaşuri de cult care au dăinuit peste timp şi istorie, dar au rămas dezgolite de sens, unde lumina cade nu atât de mult asupra detaliilor arhitecturale, ci asupra atmosferei.
Mai mult decât o pictură de senzaţie, prezenta serie a lui Silviu Parascan comunică interesul pentru memorie, conservare şi perpetuare a valorii, iar sensibilitatea și afectul privitorului sunt vitale pentru ȋnţelegerea intenţiei. Mărturii ale ignoranţei umane, zidurile lui Silviu Parascan spun povestea unor minorităţi etnice, a familiilor risipite sau dispărute, a credinţelor uitate. Câteva portrete condensează substanţa emoţională a peisajului, conturând un mişcător duet ȋn care degradarea spaţiului, dublată de cea a omului, transformă pictura ȋntr-o meditaţie continuă, hrănită de stările lumii.
Related Posts
Mihai Bara expune din nou în România →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
Culorile Basarabiei și ”Lumina din umbre”. Pictură de Galina Vieru și Natalia Yampolskaia →
