Școala de la Baia Mare, examen la București. Umbra Domnișoarei Pogany
În vara lui 2014, Baia Mare s-a mutat în sediul ”mediteraneean“ al Primăriei Sectorului 2 bucureștean. Desigur, e vorba de Galeria ”Dialog” și de fenomenul artistic de la Baia Mare, numit ba școală, ba colonie. La o privire detaliată și atentă ascultare, ne dăm seama că accentual este pus pe noțiunea de ”centru artistic”. Astfel, nu anul 1896, când vin pictorii la Baia Mare, este elemental de bază al desfășurării, ci 1898, când pictorul băimărean Ivanyi Grunwald Bela se apucă să facă o pinacoteca a orașului. Inevitabil, accentual pus de organizatori este unul institutional și pica pe Muzeul Județean de Artă ”Centrul Artistic Baia Mare”, condus de Tiberiu Alexa, specialist și personalitate dinamică, un promotor al fenomenului artistic de la Baia Mare.
Instinctiv, când spui Baia Mare artistică, te gândești la Școala sau Colonia de la Baia Mare. În 1896, un grup de artiști pleacă manifest din Budapesta și vine la Baia Mare pentru a se dedica artei fără presiunea unui centru conservator amenințat de revoluții nu numai artistice. În acest grup ce îmbină exuberanța unei excursii de tineri și adolescent cu sobrietatea responsabilă a unor mentori recunoscuți, se află Simon Holossy, care își leagă numele de ”vulcanul” artistic de la Baia Mare, Thorma János, Réti István, Ferenczy Károly, Iványi Grünwald Béla nume emblematice ale artei maghiare, artiști din Berlin, Frankfurt, Odesa, Calcuta, Boston și Verona Arthur din Brăila. Anul următor, Verona Artur il Conte, cum apare în registrele Coloniei, revine la Baia Mare, în grup fiind și Ravici Bazil, cel care vine singur, în 1898, și apare și Bukarestul în dreptul numelui său.
Dacă în anii de început ai Școlii de la Baia Mare, românii erau ca și inexistenți, apare ca participant chiar domnișoara Pogany! Este vorba, desigur, de faimosul model al lui Brâncuși, de fapt o pasiune inspirațională, rămasă în istoria faimosului sculptor și a artei sale. Până de curând menționam o sigură participare a pictoriței Margit Pogany, pentru că asta îi era meseria, cea din 1908, dar recent am descoperit că pe Domnișoara Pogany o chema Pollacsek, nume sub care marchează prima participare la Școala de la Baia Mare, în 1902. Anul următor este înregistrată Pollacsek P. Margit, lipsește în 1904 dar Pollacsek Pogány Margit revine în 1905. După alți doi ani de lipsă, Pogány Margit participă la Școală în 1908 pentru ca, în 1910, să se afle la Paris unde îl întâlnește pe Brâncuși. Meșterul îi face deja portretul, în 1911, lansând o legendă a istorie artei moderne. Occidentalii o consideră cea mai mare dragoste a lui Brâncuși și notează o corespondență de 26 de ani, începând cu 1911. Se pare că Brâncuși vine în România, în 1914 și profit pentru o escală la Budapesta, și nu la București, cum eronat, din nou, confundă occidentalii cele două orașe, să o vadă pe Margit dar, fatalitate, nu era acasă. Dar nici la Baia Mare nu era, nu mai venise din 1908, când era deja cu gândul la Parisul unde avea să îl cunoască pe Brâncuși. În 1925, Margit Pogany pleacă din Paris iar ultimii ani, până în 1967, avea să și-i trăiască în Australia.
Pictorul Mircea Romanescu, Florin Filip și Ana-Maria Vaeni
Marina Roman, primind felicitări de ziua ei
Până la urmă, numele potrivit pentru ce s-a petrecut la Baia Mare începând cu 1896, este cel de “școală“. Spre deosebire de Balcic, unde participanții aveau alt statut și pictorii alte culori, la Baia Mare s-a mers clar pe afilierea la o serie de principii estetice, pe raportări didactice la liderii inițiativei, care au dus și la sciziuni, iar organizarea era cea a unei școli și se plăteau chiar taxe.
Cunoscutul critic și istoric al artei Mircea Deac lecturând programul manifestării și într-o discuție cu pictorul Vasile Pop-Negreșteanu
În 2012, galeristul parizian Lucian Georgescu, un optimist care s-a lovit de realitățile de acasă, a adus, din Ungaria, o mare expoziție de artă de Baia Mare. Expunerea, de excepție, aparținea partenerului MissionArt Galéria din Budapesta şi reprezenta prima prezență de o asemenea amploare, într-o galerie bucureșteană, după 1939, a artei de început a Școlii de la Baia Mare. Expoziția a fost găzduită de un spațiu inedit dat extrem de potrivit, Swan, Office & Technological Park din Pipera.
Kósa András László, directorul Centrului Cultural Maghiar din București, istoricul și criticul de artă Cătălin Davidescu și Lucian Georgescu, patronul Colors Art, organzitorul expozițiri Budapesta – Baia Mare – București din 2012.
Marius Tița și Zsolt Kishonthy de la MissionArt Galéria din Budapesta, la vernisajul expoziției din 2012
Istoria artistică a fenomenului Baia Mare a fost permanent supusă evoluțiilor istorice. O perioadă frumoasă și aparte a cunoscut Școala, condusă de Janos Thorma, după Unirea din 1918, în România Mare, bogată și deșteaptă. În vremea comuniștilor și după 1989, elementele caracterizante ale Școlii de la Baia Mare supraviețuiesc doar accidental și individual, departe de o formula organizată, demnă de menționat. Fără îndoială, viața artistică și creația plastică au continuat la Baia Mare, adăugând istoriei “școlii“ actualitatea everfescentă a “centrului artistic“.
Expoziția Centrul artistic Baia Mare. Fascinația reînnoirii, pe simezele galeriei Dialog de la Primăria Sectorului 2 al Bucureștiului din 26 iunie până pe 1 septembrie 2014, reia expunerea Centrului desfășurată în zona muzeelor de la Art Safari, evenimentul artistic al anului, desfășurat fix cu o lună înaintea vernisajului de la Sector 2.
Centrul artistic Baia Mare în Pavilionul Art Safari
Mircea Deac, profesoara Livia Deac si Marius Tița
Marius Tița și Alexandru Bâldea
Marius Tița (n. 1965) este publicist specializat în artă și piață de artă și curator al numeroase expoziții de artă plastică.
GALERIE
Related Posts
Pictura lui Ned →
CURCUBEUL INTUNERICULUI, pictură de Mihai Bara la Elite Art Gallery. Fotoreportaj de Anca Arambașa →
TOXIC by Lucian Ene, la Cluj →
