Published on November 2nd, 2020 | by Marius
0Caietele lui Penda
Vasile Sarcă
Cu ani în urmă, împărțeam cu Octavian Ioan PENDA, Tavi, atelierul de creație, situat la un demisol în Piața Universității, locat mai precis în zona cunoscută (întâlnirilor de orice fel) Coada Calului.
Pentru mine era Academia care-mi lipsea, de la care mă abăteam în tinerețe din apetență politehnică. Acolo se lucrau grafică, vitraliu, lut, șevalet; se proiectau “instituții” (Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi); se făcea critică, nu de puține ori pătimașă, cu participațiune de top, adesea asezonată cu combustie. E greu să descrii în acest spațiu – limitat și de pricepere – acel univers: un catehism de virtute, de excelență, semnat Tavi Penda.
Aplecat spre pictura de șevalet, zi sau noapte, balansam cromatic lucrările la lumina unui neon socialist, cu droser bâzâitor și dădeam iute tușa finală, la lumina zilei, în mica parcare interioară a imobilului. Mă simțeam pozitiv, deloc frustrat cu simțurile de acum, după ce am acumulat un oarecare confort.
Nu puteam să nu remarc, în biblioteca lui Tavi, cele cinci caiete din studenție. Studii, documentări de lucrări, exerciții, desene desăvârșite, care dau dimensiune valorii sale. Le-am împrumutat un timp cu intenția de a le scana pentru integrare într-un catalog. Eu nu am găsit timp, iar el vreme să mai aștepte. Ne-a părăsit în primăvara anului 2011. Proiectul a rămas neterminat așa cum neterminat este și albumul despre țările Dunării.
Ofer câteva pagini din baza personală de date, probe de scanare.
De asemenea, vă provoc să vizitați muzeul de pe strada Londra 39, din București, pe care mulți îl rețin ca “Muzeul Penda”.