Centenar Nică Murariu
Marius Tița
Am multe amintiri cu Nică Murariu, am povestit, mi-a cântat la chitară, și-a amintit, cu mai bine de un deceniu în urmă, când îi pregăteam o expoziție și voiam să aflu tot despre el și arta lui. Nu este, însă, timp de povestiri pentru că, în acest an, s-a împlinit un secol de la nașterea sa. Mai exact, la 12 septembrie. Nu a așteptat, însă, să împlinească nici măcar 90 de ani.
A fost un om dăruit și un pictor tare cald și generos. I-au plăcut oamenii, le-a dăruit arat sa, pe care a studiat-o în facultatea ce s-a suprapus cu războiul. A făcut acuarelă de mare sensibilitate, intensă, a pictat gânduri istorice, eroi, dar și copii cu steaua și alte obiceiuri de iarnă.
A fost un povestitor, îl citim în arta sa, în pânzele pictate până în ultima clipă. Dar uitarea l-ar fi năpădit cu întunecimea sa dacă nu ar fi fost Paula Manta cu multe inițiative, inclusiv de Centenar, care au făcut să vorbim la prezent de arta lui Ion Nică Murariu.
”Pictorul Ion Murariu, despre care mulți ar crede că este pseudonimul mult mai cunoscutului Nică Murariu, s-a născut la 12 septembrie 1922, la Dorohoi, oraș bucovinean unde, deja, o stradă îi poartă numele. Indreptarea destinului spre arta plastică a fost directă și timpurie astfel că la vârsta facultății intră la Academia de Arte din Iași, unde îi are ca profesori pe Jean Cosmovici, Otto Briese și Nicolae Popa. Deși studenția sa se petrece aproape în același timp cu al doilea război mondial, din 1941 până în 1946, frumoasa vârstă a atelierului și boemei conturează definitiv opțiunea artistică și de viață a pictorului. In 1948, se stabilește la București și ce urmează este o viață închinată picturii, atelierului și boemei, adăugându-se lumina simezelor de succes care l-a scăldat meritat și din plin. Ion Murariu nu practică pictura ca o meserie ci ca un destin, un dat divin și un mod de exprimare. In lucrările sale găsim marea sinceritate a căutării adevarului. Il pune în centrul compoziției și în jurul lui se adună, magnetic, mari figuri ale istoriei noastre, profeții și proteste, datini și obiceiuri, amintiri și iarăși amintiri. Este considerat cel mai mare acuarelist român al momentului și alegerea sa, de a prezenta acuarela în expoziția de la Galeria ANA, ne onorează, ne răsfață și ne face părtași la un moment aparte al istoriei artei plastice românești”.
Marius Tița, 2010
Related Posts
Breasla artiştilor la Hotel Sighişoara →
O revelație, pictura Anei Iulia Miheșan →
Free Inspiration, cu Cristiana Marinescu, la Art4All →
